Permacultura sau Grădina Paradisului (de Stéphane Groleau) - partea a IV-a

A treia parte : relaţiile comunitare

Infrastructuri

Există două organizaţii în cadrul ecosatului Crystal Waters : trunchiul corporativ şi cooperaţia.

Cooperativa

Aceasta îi regrupează pe toţi cei care deţin terenuri, la care se adaugă prietenii satului ecologic Crystal Waters. Cooperativa gestionează resursele, aria campingului şi aria satului. Toţi membrii se întâlnesc la fiecare trei săptămâni, împreună cu directorii autorizaţi să ia decizii în numele ansamblului comunităţii. Cooperativa datează de la sfârşitul secolului trecut, iniţiată de către fermieri, acţionând ca o întreprindere menţinută de către un număr foarte redus de oameni. Ea deţine de asemenea 5% din terenuri, închiriază echipamentele de camping pentru vizitatori, se ocupă de piaţa satului şi reinvesteşte profiturile, în conformitate cu un plan pe termen lung vizând utilizarea fondurilor cooperativei pentru a da o mână de ajutor demarării noilor microîntreprinderi.

Aspectul legal şi soluţionarea conflictelor

Trunchiul corporativ este o necesitate legală ai cărei membri sunt aleşi anual. El are rolul administrării pământurilor comunitare. Într-adevăr, 20% dintre terenuri sunt utilizate pentru 83 de loturi rezidenţiale cele mai comerciale, în vreme ce restul de 80% sunt deţinute în comun şi pot fi destinate agriculturii durabile, împăduririi, petrecerii timpului liber şi proiectelor de locuinţe. Centrul ecosatului este o zonă destinată comerţului, micii industrii, turismului şi educaţiei.

Au fost stabilite şaisprezece regulamente municipale. Acestea asigură faptul că oamenii sunt responsabili cu asigurarea propriilor nevoi şi gestiunea adecvată a deşeurilor proprii. Dacă cineva încalcă aceste “legi”, se va încerca mai întâi rezolvarea amicală a problemei. Dacă situaţia nu se rezolvă, poate fi prezentată consiliului “Bătrânilor”. Aceştia sunt oameni care trec drept având maturitate, bun simţ şi înţelegere. Ei sunt aleşi pentru a rezolva conflictele şi a evita arbitrajul sau procesele în afara comunităţii. Au întregul sprijin al comunităţii. Totuşi, dacă nu reuşesc să rezolve problema, atunci trunchiul corporativ îşi dă concursul. Dacă şi acesta eşuează, atunci disputa este adusă în faţa unui arbitru furnizat de guvern. Ultimul recurs este instanţa judiciară. O singură dată o dispută a ajuns la nivelul de arbitraj.

Totuşi, deşi există reguli, nu există o structură definită pentru a le pune în practică. În locul ei, comunitatea utilizează o combinaţie formată din valorizarea celor care le respectă şi presiunea egalilor asupra celor care ezită. Ar mai fi şi discuţii dureroase în care oamenii aud despre ei lucruri care nu le plac. Codul etic al comunităţii este foarte simplu : « Îngrijeşte Pământul, îngrijeşte oamenii, împarte ceea ce depăşeşte nevoile tale. »

Social

Oricine poate trăi în Crystal Waters. Nu există proces de selecţie, nici vreo identitate politică sau religioasă oarecare. Totuşi există regulamente şi caracteristici care trebuie respectate pentru ca ecosatul Crystal Waters să fie menţinut în viaţă şi durabil din punct de vedere ecologic. Interesele copiilor primează înainte de toate. Unii îşi duc copiii la reuniuni, alţii pun bani în comun pentru a-i creşte în grup. Nu există vreun plan pentru crearea unei şcoli primare. Pe moment, copiii merg cu autobuzul la o şcoală aflată nu departe.

În comunitate există mai multe grupuri de interese. Persoanele cu copii mici formează un grup. Oamenii acestui grup au grijă de copiii fiecăruia. Rezultatul acestor grupuri aflate în legătură este viteza cu care mesajele se propagă în comunitate. În plus, oricine poate organiza activităţi în interiorul comunităţii. Ceaiul de duminică dimineaţa atrage cu regularitate treizeci până la cincizeci de persoane. Există grupuri de aikido, de meditaţie, de decorat locuinţe, etc. Întâlnirile au loc cu regularitate şi un buletin de informaţii (Village Voice) este publicat lunar. Ocazional sunt organizate "clăci" pentru a combate buruienile locale, adesea ajungându-se până la şaizeci de persoane care muncesc împreună.

Economic

Finanţele sunt o mare provocare, ca peste tot în ecosate. Ansamblul proiectului provine din finanţare privată. Totuşi, nu sunt acceptaţi speculatorii. Astfel, nu se vinde teren cuiva care nu are intenţia să se instaleze acolo.

Satul nu este complet autosuficient. Conform membrilor săi, scopul nu este acela de a fi complet autosuficient, considerându-se că o interacţiune cu mediul este mai durabilă. Se importă gaz şi metale. Se exportă fructe şi legume, cunoştinţe, competenţe şi experienţă. Mai multe întreprinderi îşi desfăşoară activitatea în afara ecosatului : cursul de permacultură, fabrica de hârtie, artişti şi artizani, secretare, cultura plantelor. Cât de des se poate, locuitorii fac afaceri cu întreprinderi care operează din interiorul satului Crystal Waters.

Politică

În interiorul comunităţii, oamenii sunt apţi să voteze încă de la vârsta de 16 ani, deşi în fapt puţini tineri de vârsta aceasta chiar votează. Atunci când trebuie luate decizii importante, sunt organizate forumuri. Oricine poate cere organizarea unei asemenea întâlniri.

În momentul în care s-a implantat Crystal Waters, raporturile cu diverse organisme n-au fost chiar calme. Atunci când s-au prezentat primele idei în faţa autorităţilor locale, climatul a fost defavorabil din trei motive: uzanţele impuneau să nu se divizeze o arie rurală în parcele mai mici de 40 de acri (16 ha); în Queensland, nu era permisă apariţia de noi sate; utilizarea pământului pentru un complex care să cuprindă agricultură, locuinţe, manufactură, educaţie şi recreere era descurajată. Lindegger remarcă cu justeţe: "Singurul lucru pe care guvernul l-a făcut pentru noi a fost construirea în drumul nostru de bariere pe care a trebuit să le surmontăm." Totuşi, cu un lobby puternic, recursul la experţi în conceperea de amenajări permaculturale, şi explicaţii detaliate asupra proiectului, au ajuns la realizarea concretă a proiectului.

Ideologie

Filosofia acestui ecosat este un “parc ambiental” la scară umană în care predomină oamenii, nu autoturismele. Se adoptă o filosofie de tipul “trăieşte şi lasă să trăiască”. Spiritual vorbind, Crystal Waters este foarte deschis şi tolerant. Creştini de toate confesiunile se amestecă cu uşurinţă cu evrei, bahai, buddhişti şi alţii. De fapt, ca şi în alte ecosate, oamenilor le este permis să experimenteze conexiunea spirituală cu viaţa terestră. Ei apreciază interacţiunea zilnică cu solul, apa, vântul, plantele şi animalele. Îşi procură singuri cele necesare (hrană, îmbrăcăminte şi locuinţă), respectând concomitent ciclurile naturii.

Zonele liniştite (numite uneori locuri sacre) au fost prevăzute în etapa de concepţie, şi sunt utilizate de către toţi rezidenţii pentru ritualuri religioase, meditaţie, contemplaţie şi alte activităţi purificatoare.

Concluzie

Eşecul societăţii noastre poate fi văzut cu ochiul liber. Capitalismul, mondializarea, ştiinţa reducţionistă culminând cu biotehnologiile şi refuzul pur şi simplu de a privi adevărul în faţă. Cea mai mare provocare a acestui secol nu este nici pe departe ameliorarea mediului înconujurător, ci mai degrabă inerţia populaţiei. Să-i faci pe oameni să înţeleagă că piaţa, capitalismul, inegalităţile şi injustiţiile societăţii noastre nu sunt nici fireşti, nici universale. Resemnarea şi supunerea, asta ne pregăteşte statul-multinaţional-capitalist. Din nefericire, cum spune adagiul: “Nu există orb mai mare care cel care nu vrea să vadă, nici surd mai mare ca cel care nu vrea să audă.” Cei care refuză să privească realitatea (efectiv negativă) evită datoria de a-şi pune întrebări în privinţa modului de viaţă.

Pe de o parte, oamenii refuză să deschidă ochii şi să se informeze, pe de altă susţin absenţa unor sisteme mai bune şi imposibilitatea de a-l schimba pe cel în care trăim. S-au realizat totuşi studii, dar aşa cum spune atât de bine Bill Mollison: “Este timpul să nu căutăm noi şi noi dovezi şi să trecem la fapte, pe teren.” Avem dovezi arhisuficiente ca să afirmăm că s-a ajuns la un punct critic. Nu mai ajunge să-i conştientizăm pe oameni, toată lumea trebuie să acţioneze.

Totuşi, există alternative. Din punct de vedere a mediului, n-avem decât să ne gândim la biodinamică, la cules (deşi rare din cauza persecuţiilor), la agricultura sălbatică şi bineînţeles la permacultură. Totuşi, în punctul în care a ajuns mediul, a devenit necesar un efort important de stabilizare şi de reamenajare a mediului. În aceste privinţe, permacultura se detaşează prin viziunea sa globală şi cunoştinţele sale aprofundate în privinţa tuturor elementelor naturale. În plus, am văzut, imediat ce ne împrietenim cu mediul înconjurător, întregul nostru mod de viaţă şi tipul nostru de societate se ameliorează. Se instalează o comuniune între natură, oameni şi orice formă de viaţă. Ecosatele ne-au oferit un exemplu perfect al unui tip de societate viitoare care integrează toate aspectele. Din punctul lor de vedere, scopul şi singura soluţie pentru a prezerva biosfera este acela de a crea “un milion de sate” pentru a înlocui Naţiunile Unite.

Situaţia mişcării ecosatelor rămâne totuşi amestecată. Pe de o parte, apar din ce în ce mai mulţi noi aspiranţi la sate ecologice, în vreme ce mai multe dintre vechile comunităţi îşi reexaminează viziunea în lumina conceptelor de ecosat. Idei, informaţii şi experienţe sunt schimbate pe scară largă prin internet, graţie Reţelei Globale a Ecosatelor. Aceasta furnizează de altfel un important suport mutual care ridică moralul trupelor. Pe de altă parte, există prea puţine semne că guvernul ar fi de acord să-şi amendeze legislaţia pentru a facilita dezvoltarea ecosatelor, şi în numeroase locuri, există bariere legale. În egală măsură, instituţiile financiare principale sunt prea puţin dispuse ca să împrumute pentru altceva decât dezvoltarea tradiţională şi afaceri.

În cazul satului ecologic Crystal Waters, provocarea critică va fi menţinerea unităţii între membri odată proiectul finalizat. Va trebui să fie urmărit atât aspectul agricol, cât şi cel cultural şi social. Este frumos să începi să funcţionezi, însă trebuie să continui. E interesant de notat că acest ecosat a fost numit în 1998 de către Naţiunile Unite pe lista celor 100 de modele de viaţă durabilă.

De-a lungul lecturilor mele, atât cele descriind ecosatele ca şi pe cele asupra principiilor permaculturii, am fost fascinat de energia pozitivă care emană din aceste scrieri. Adesea m-au dus cu gândul la descrierile fermecătoare din celebrul roman "Profeţia Anzilor". La fel cum fotografiile grădinilor lor m-au făcut să visez, este foarte încurajator să ştii că peste tot pe Pământ există oameni conştienţi de adevăratul loc al umanităţii în natură. În consecinţă, această cercetare mi-a adus enorm la nivelul cunoştinţelor legate de simbioza fiinţelor vii, a sfaturilor practice privind amenajarea unui teren, dar mai ales, aprofundării conceptului de ecosat a trezit în mine nevoia profundă de a trăi într-o zi într-o astfel de comunitate.

(sfârşit)