Luurt Oudman, Utilizarea măgarilor pentru tracţiune şi munci agricole (note de lectură)

Inteligenţa măgarului este adesea subestimată. Este uşor de mânuit atunci când înţelege ce are de făcut, şi recunoaşte ordinele verbale corespunzătoare. Dacă refuză să se supună, este pentru că îi este imposibil să facă ceea ce i se cere, şi nu pentru că ar fi "încăpăţânat".

Preţul unui măgar este net inferior valorii sale reale, care ar trebui să fie calculată în funcţie de munca pe care o poate furniza timp de 14 ani (aproximativ şase ore pe zi, patru zile pe săptămână, adică aproximativ 15.000 de ore de lucru).

Avantajele măgarilor:
a) prietenoşi cu oamenii;
b) acceptă cu uşurinţă să lucreze;
c) pot să se întoarcă într-un spaţiu restrâns;
d) uşor de dresat;
e) cer puţină supraveghere;
f) se mulţumesc cu alimente sărăcăcioase;
g) puţin sensibili la paraziţi;
h) au nevoi reduse de apă;
i) supravieţuiesc mai bine secetei decât bovinele;
j) preţ de cumpărare redus;
k) puternici pentru dimensiunile lor;
l) trăiesc şi muncesc mult dacă sunt trataţi corespunzător;
m) permit calmarea şi supravegherea altor animale;
n) viteză de mers rapidă.

Dezavantajele măgarilor:
a) suportă greu singurătatea;
b) zgomotoşi dacă sunt frustraţi sau singuri;
c) prieteni dificil de supărat;
d) masculii necastraţi agresivi faţă de alţi măgari;
e) pielea se poate răni uşor;
f) parcurg distanţe mari dacă scapă;
g) nu se feresc în caz de circulaţie a automobilelor;
h) au nevoie de un adăpost împotriva frigului şi a umidităţii;
i) carnea lor în general nu se consumă;
j) de talie relativ mică;
k) se dezvoltă lent;
l) se reproduc lent;
m) bălegar sărac în materii nutritive.

Catârii provin din încrucişarea dintre o iapă şi un măgar. Sunt animale de lucru excelente, mai rezistenţi decât caii şi mai puternici decât măgarii. Au un inconvenient important: fiind sterili, pentru a obţine catâri trebuie crescute iepe. Din această cauză sunt mai scumpi decât măgarii.

Măgarii masculi ating maturitatea la patru ani, şi greutatea maximă la 6 ani. Crescuţi în condiţii bune, pot lucra între 12 şi 15 ani, după care mai pot trăi câţiva ani.

Un măgar nu trebuie să poarte în spate o povară mai mare decât o treime din greutatea sa (40-60 kg). Cel mai adesea măgarii nu pot duce în spate adulţi, însă pot căra copii.

Cei mai mulţi dintre măgari nu se deplasează prea rapid, şi suportă greu să fie bruscaţi.

Bine înhămaţi, cu condiţia ca trăsura să nu aibă defecţiuni, doi măgari pot tracta de patru ori greutatea pe care ar duce-o în spate (nu mai mult de 500 kg).

Cu un echipament adecvat, măgarii servesc drept „motor" pentru pompe de apă şi mori de cereale.

Pentru a fi folosiţi ca animale de povară, adesea nu este nevoie de niciun dresaj. Animalele mai tinere merg împreună cu adulţii, îi urmăresc şi-i imită.

Există o regulă care spune că nu trebuie să încarci un măgar tânăr mai mult de un kilogram pentru fiecare lună de viaţă. Astfel, un măgar care are 3 ani (36 de luni), nu trebuie să primească o sarcină mai mare de 36 de kg. Adulţii duc între 40 şi 80 kg.