Folosit de câteva sute de ani, distribuit pe o piaţă paralelă, neîncadrată de nicio regulă juridică, purinul de urzică este cel mai bun, cel mai natural, cel mai eficace dintre fertilizanţi, care alungă dăunătorii, îmbogăţeşte compoziţia solului şi stimulează imunitatea plantelor la rădăcina cărora este turnat.
În Franţa, Legea orientării agricole, din 5 ianuarie 2006, al cărei obiectiv este interzicerea promovării şi a vânzării produselor fitofarmaceutice care nu beneficiază de autorizare, îşi propune nici mai mult nici mai puţin decât să controleze sau să elimine toate preparatele empirice elaborate de generaţii şi generaţii de grădinari. Vedeta este purinul de urzică.
Legea interzice nu doar comercializarea, ci şi transmiterea cunoştinţelor legate de produsele biologice neomologate. Altfel spus, daca scrii un articol despre ceaiul de muşeţel, produs neautorizat, eşti pasibil de doi ani de închisoare şi o amendă suculentă. Urzica a devenit emblema luptei pentru conservarea memoriei agricole.
Un vânt de rebeliune se ridică din grădinile Franţei. În frunte cu Alain Baraton, grădinar-şef al Palatului Versailles, care remarcă plin de bun simţ: "Acum pot vorbi despre toate otrăvurile numite fungicide, pesticide, insecticide, care nu pot fi manipulate decât cu mască de gaze, cu mănuşi, care trebuie ferite de copii, şi ale căror recipiente nu pot fi aruncate la pubelă, pentru că poluează atmosfera, ci trebuie reciclate. Însă devin infractor dacă suflu o frază despre efectele purinului de urzică."
Documentarul (aka tante Raymonde) ne oferă şi reţeta (de profitat până nu devine infracţiune şi în România):
1 kg de urzici proaspete pentru 10 kg de apă
- Umpleţi un recipient (de exemplu o pubelă de plastic) cu urzici, fără să tasaţi prea mult.
- Acoperiţi urzicile cu apă.
- Utilizaţi apă de preferinţă fără calcar (15-25 grade Celsius).
- Amestecaţi regulat, la fiecare 48 de ore.
- Examinaţi spuma care se ridică, semn că are loc procesul de macerare.
- După 8-15 zile spuma dispare, făcând loc unor bule.
- Se filtrează rapid.
- Se utilizează purinul de urzici diluat (5-20%), sau se pune în bidoane închise ermetic.
- Se poate păstra în beci timp de câţiva ani.
P.S. Până nu demult mi se păreau năzdrăvănii cele ce auzeam despre interzicerea plantelor medicinale. Acum ştiu că se poate.
La guerre de l'Ortie et la recette de Raymonde de la-graine-indocile
Buna,
RăspundețiȘtergereAcum vre-o luna, doua citeam in Science et Avenir ca tocmai ce a devenit legal purinul in Franta. Am si eu o carte(Purin d'ortie et compagnie) in care autorii povesteau despre aceasta lupta, dar se pare ca pana la urma au iesit invingatori. Nu stiu detaliile legii si in ce conditii, dar e totusi un pas inainte.
Daniy
Draga Daniy, nu pot decat sa ma bucur de ceea ce mi-ai spus.
RăspundețiȘtergereUuuuuuffff! M-am manioshit rau de tot!
RăspundețiȘtergereCata ipocrizie, don'le! O megatona de ipocrizie. As zice ca omul nu mai este n% apa, ci n% ipocrizie!
Uite ca nu voiesc a ma supune gogomaniilor ipocr..ase si va mai zic asa:
de la prietena mea Armeria de pe blogul cu hobby, am invatat sa fac acest purin mult mai simplu. Intr-un recipient din plastic (in nici un caz din metal!)umplut cu apa (se ia in considerare proportia:1 kg de planta maruntita la 10 de apa calie)se scufunda un sacotei din panza destul de rara (poate fi rafie sau panza de sac, un cearceaf de pat vechi, deci bumbac, sau orice fel de material cu o tesatura mai rara;chiar si o perdea veche e buna)in care se pune planta bine maruntita. Recipientul trebuie amplasat intr-o zona destul de insorita, dar usor departata de casa (miasmele nu-s tocmai dintre cele mai placute...)Dupa ce apare spuma la suprafata se poate considera bun de utilizat ca ingrasamant verde. In lupta cu daunatorii de toate natiile si religiile(pentru stropiri)este bun de utilizat dupa ce "trece" spuma. Dupa ce am stors si ultima picaura de sanatate din ele, le asternem frumusel la composteala. Dimpreuna cu resturile urzicoase
compostul se "coace" intr-un ritm trap-galop. Drept ingrasamant verde eu una "gatesc" diverse "supe" si "compoturi" care mai de care mai asezonate. Cu cat este mai variat amestecul, cu atat mai gustoasa si sanatoasa este hrana pentru plantele noastre. Si-apoi sa vezi cum stiu ele a se bucura de tare! Cat despre recunostinta...vorbele-s de prisos.
Draga Phlox, mi-a placut tot articolul, inregistrarea dar si ceea ce ai spus tu. Eu nu ma pricep la agricultura decat din citite asa ca practic...sunt varza (ca sa raman la agricultura).
ȘtergereAm o intrebare: cum faci practic:
-1-pui urzicile in apa si, dupa ce incep sa faca spuma, le strecori/presezi si folosesti doar apa si
-2-apoi pui din nou apa peste ele, astepti sa faca si sa treaca spuma, le strecori/presezi si folosesti iarasi doar apa si
-3- urzicile stoarse dupa acest al doilea pas le folosesti la compost
Sau...?
Oricum, imi place ca ti-e drag de ceea ce faci la fel cum ii este si lui Radu si sper sa ajung si eu, odata, la practica.
Diana, draga mea, milioane de scuze pentru ca nu ti-am raspuns. Probabil ca am si uitat (rosa-innamorosa)ca am petrecut ceva minute si pe acest post, candva, nerevenind sa mai vad ce se spune/intreaba.
ȘtergereIti raspund cu intarziere, dar, cum "mai bine mai tarziu decat niciodata" iata si raspunsul:
1 - pun APA peste urzicile usor chinuite, ca sa zemuiasca usor
2 dupa ce incepe a face spuma, mai astept o idee de vreme ca spuma sa se transforme intr-un fel de bolboroseala (atentie, incepe sa pu...miroasa tare rau) acu' e momentul sa
3 - strecor, resturile se arunca, fie la compost, fie pe sub arbustii/pomii fructiferi, sau pe langa brazdele cu varii minunatii de mancat sau de admirat.
4- Ce strecor pun in alt recipient, daca vreau sa pastrez si hrana o fac punand la 10 l apa stata cam 2- 4 litri de urziceala.
Am gasit niste articole faine pe care vi le recomand si voua:
RăspundețiȘtergereI). - National Geographic- nr.99 Romanesc- Iulie 2011- "Arca alimentelor" (gasiti articolul PARTIAL aici:
http://www.natgeo.ro/dezbateri-globale/omul-si-viata/9380-arca-alimentelor)
Din acest articol:
- despre biodiversitatea pe care, din lacomie si inconstienta, o reducem la 10%, reducand dramatic potentialul adaptativ al speciilor
- Etiopia- planteaza legume si cereale laolalta-acest tip de culturi incrucisate reprezinta si o metoda naturala de fertilizare- legumele care cresc la baza sorgului mai inalt adauga azot in sol.
II). I). - National Geographic-
RăspundețiȘtergerehttp://www.natgeo.ro/locuri-si-oameni/tari-in-actualitate/9386?start=1
Wes Jackson este părintele fondator al Institutului Pămîntului, un proiect pe care l-a lansat în anul 1976 şi care îşi propune să dezvolte o abordare ecologică a agriculturii – creşterea unor culturi perene mixte pe terenuri nearate, lăsînd doar ploaia şi soarele să aibă grijă de ele pînă la momentul recoltării. Jackson are un doctorat în genetică, iar ideea lui revoluţionară şi punerea ei în aplicare i-au adus o bursă MacArthur „genius“ în 1992.
În camera de zi a casei lui de la fermă, care-i serveşte drept birou, am stat de vorbă în după-amiaza aceea despre munca şi profesiunea lui de credinţă. „Acum zece mii de ani – mi-a spus el –, pe partea de uscat a Pămîntului creşteau, aproape peste tot, plante perene mixte. Apoi oamenii au introdus un program agronomic care a început procesul de răsturnare a acestei ordini.“
Metoda lui Jackson este de a lucra la ceea ce el numeşte arhitectura genomică a plantei, îndemnînd unele plante perene sălbatice, cum ar fi Desmanthus illinoensis, care creşte în Illinois, către un comportament domestic şi să aducă unele plante anuale domestice, ca porumbul şi grîul, în direcţia opusă. După ani de modificări treptate, anualele vor deveni plante perene în toată regula.
„Dacă vrei ştiinţă rapidă, la preţ redus, metoda mea nu e potrivită, pentru că va dura decenii pînă cînd să obţinem cromozomii reprogramaţi. Desigur, vom avea nişte specii în 25 de ani care ne vor da încredere.
Sorgul şi grîul vor fi gata primele, porumbul şi soia mai tîrziu. Dar avem nevoie de oameni care să se poată angaja pentru perioade lungi de timp, oameni care să realizeze încrucişările între plante, fără să apuce să vadă rezultatele finale pînă la sfîrşitul vieţii.
III). National Geographic-
RăspundețiȘtergerehttp://www.natgeo.ro/dezbateri-globale/omul-si-viata/9039?start=5
Un articol deosebit:
"Criza globala a alimentelor"
Din care am luat un mic fragment:
"Revolutia verde, mult mai pasnica, s-a bucurat de un succes atat de uluitor, incat Borlaug a primit Premiul Nobel pentru Pace in 1970. Astazi insa miracolul revolutiei verzi s-a incheiat in Punjab: cresterea recoltelor a stagnat practic de la jumatatea anilor 1990. Irigatiile excesive au secatuit panza freatica, perforata acum de 1,3 milioane de puturi de irigatii, in timp ce mii de hectare de pamant productiv au fost pierdute prin saraturare sau imbibarea cu apa.
Cei 40 de ani de irigare, fertilizare si erbicidare nu au crutat campurile cenusii si argiloase din Punjab. Si uneori nici oamenii. In satucul prafuit Bhuttiwala, unde traiesc cam 6.000 de locuitori din districtul Muktsar, batranul Jagsir Singh, cu barba lunga si turban albastru-cobalt, face socoteala: „In ultimii patru ani, au murit de cancer 49 de oameni – spune el. Cei mai multi erau tineri."
IV).National Geographic (ok, pana acum v-ati prins ca sunt, printre altele, fan National Geographic).
RăspundețiȘtergereAcest articol mie mi-a placut enorm de mult (printre altele ofera si solutii ecologice pentru a transforma un pamant din nefertil in fertil). Este exceptional:
"Bunul nostru pamant"
http://www.natgeo.ro/dezbateri-globale/mediu/8762
Spicuiri:
"Lucrand de peste 30 de ani alaturi de colegii sai sahelieni, Reij e convins ca fermierii au oprit de unii singuri desertificarea pe zone extinse. „Aceasta e una dintre cele mai de succes povesti ecologice din Africa – spune el –, un model pentru restul lumii.“ Dar aproape nimeni din afara nu i-a dat atentie.
Daca solul constituie un subiect neatractiv, cel al Africii e neatractiv la patrat. In Burkina, Mathieu Ouédraogo s-a aflat in miezul problemei de la bun inceput. El a grupat fermierii din zona sa si, din 1981, experimenteaza impreuna cu ei tehnici de refacere a solului, unele fiind traditii despre care Ouédraogo auzise in scoala.
Una dintre acestea era cordons pierreux: siruri lungi de pietre, fiecare cam de marimea unui pumn. Oprite de aceste cordoane, ploile care matura solul uscat al Sahelului sunt retinute indeajuns pentru a incepe sa se infiltreze. Aluviunile astfel oprite se depun, laolalta cu semintele care incoltesc in acest mediu putin mai fertil. Sirul de pietre devine un sir de plante care incetineste si mai mult curgerea apei.
Mai multe seminte incoltesc in partea din care vine apaIerburile sunt inlocuite de tufe si arbori, care fertilizeaza solul gratie frunzelor cazuteIn cativa ani, un banal sir de pietre poate reface un camp intreg. Un timp, Ouédraogo a lucrat cu un fermier pe nume Yacouba Sawadogo. Spirit independent si inovator, acesta a dorit sa ramana la ferma impreuna cu cele trei sotii si 31 de copii. „Suntem aici de pe vremea bunicului bunicului bunicului meu“ – spune el. La randul lui, Sawadogo a asezat cordons pierreux pe terenurile sale.
Dar in timpul sezonului secetos, el a mai sapat mii de gropi de 20 cm – zaï, dupa cum sunt numite, o tehnica despre care auzise de la parinti. Sawadogo a presarat in fiecare groapa ingrasamant, care a atras termitele. Termitele au digerat materia organica, facand-o mai disponibila pentru plante. La fel de important, insectele au sapat canale in sol. La venirea ploii, apa a patruns prin canalele sapate de termite in pamant.
In fiecare groapa, Sawadogo a plantat copaci. „Fara copaci, nu este nici sol“ – spune el. Copacilor le-a mers bine in solul mai afanat si mai umed din fiecare zaï. Piatra cu piatra, groapa dupa groapa, Sawadogo a transformat 20 de hectare de teren sterp in cea mai mare padure particulara. Cu ajutorul acestor zaï – spune Sawadogo –, el a devenit aproape „singurul fermier de aici pana in Mali care a recoltat mei“.
Acelasi articol de mai sus:
RăspundețiȘtergereDespre TERRA PRETA:
Sombroek a ajuns la concluzia ca terra preta le-ar putea arata oamenilor de stiinta cum sa faca pamantul mai bogat ca niciodata si astfel sa ajute tarile cele mai sarace din lume sa se hraneasca singure.
Ce este purinul?
RăspundețiȘtergereAltfel, intr-adevar munca unui ameliorator estede lungă durată chiar daca ai avea posibilitatea efectuarii a două culturi pe an, in ceme doua emisfere!
Depinde și de șansă!
Foarte interesant ce am citit!
Multe adevăruri spuse!
Câteodată ( rar, dar se întâmplă) stiinta vine cu explicațiile mai târziu.
Depinde de priorități!
Dar, nu inteleg de ce să nu folosești o metodă, empirică-adevarat, dar cu rezultate vizibile cu ochiul liber!
Să nu uităm ca spre deosebire de plantele cultivate (sensibiloase tare fiin create prin interventia omului ( vorbesc de soiuri, hibrizi) buruienile- eu le spun plante sălbatice, timp de milioane si milioane de ani au evoluat singure- folodindu-se njmai de lupta pentru supravietuirea speciei! An de an au supraviețuit numai plantele care su reușit să reziste la temperaturi scăzute, la secetă șiarșiță ( vezi pruina),la atacul animalelor ( vezi cactusii), samd!
Ca si alte plante salbatice, urzica are aceleași drepturi. Continutul mare de fiet edte probabil stimulator al activității cloroplastului!
Aici să intervină oare purina
M-aș bucura tare mult și aș ramane recunoscatoare pentru răspuns!
Mulțumesc anticipat!