Subtitlu: Structură, condiţii şi utilizare a serelor sub diferite climate.
1. Introducere
Descoperirea foliei de polietilenă transparente a fost o inovaţie incredibilă. Aceasta a permis reducerea costurilor de construcţie a serelor.
2. Condiţii cerute pentru cultura în seră
Înainte de a lua în calcul un proiect de seră, trebuie studiată cu atenţie clima locală şi efectele ei asupra creşterii culturilor pe care intenţionăm să le plantăm.
Aşadar, în ecuaţia unei sere intră în calcul următorii factori :
a) clima ;
b) solul şi apa ;
c) topografia ;
d) accesul la teren, transportul şi comercializarea ;
e) protecţia împotriva fenomenelor extreme (caniculă, ploi torenţiale, grindină, rafale de vânt).
Factorii climatici care trebuie luaţi în calcul sunt:
a) pluviometria;
b) temperatura;
c) radiaţia solară;
d) umiditatea aerului.
Pluviometria lunară medie ne indică în ce mod este repartizată ploaia de-a lungul anului. Valorile pluviometrice extreme provoacă probleme. Drenajul apei trebuie făcut în perioadele foarte umede. În perioadele foarte aride trebuie asigurată irigarea.
Temperaturile extreme pot aduce daune grave. Sera trebuie să poată fi răcită sau încălzită dacă viaţa plantelor este pusă în pericol.
Umiditatea aerului afectează creşterea şi sănătatea culturilor în diferite feluri. Umiditatea prea ridicată favorizează apariţia mucegaiurilor. Umiditatea prea scăzută face să crească transpiraţia plantelor. Totuşi, într-o seră sunt mai multe metode de a controla umiditatea decât sub cerul liber.
În general umiditatea este ridicată dimineaţa, şi scăzută la amiază. Acestea sunt momente critice pentru reglarea climei din seră.
Serele se construiesc în faţa vântului dominant, având grijă la ancorare.
Evaporarea într-o seră este la nivelul a două treimi din evaporarea din câmp. Cam 20-30% din lumină este filtrată de elementele de construcţie. Vântul nu are practic impact. Umiditatea este în general mai ridicată.
Pânza de apă freatică sub seră trebuie să se situeze la o adâncime de cel puţin 60-80 cm, pentru a permite scurgerea. Excesul de apă se drenează.
Atunci când un sol este acoperit mai multă vreme de o seră, nivelul sărurilor neasimilabile creşte. De altfel, salinizarea stratului arabil se petrece atunci când apele de suprafaţă şi ale pânzei freatice stagnează şi nu pot fi evacuate din sol decât prin evaporare.
Cultura în seră necesită mai multă atenţie decât cultura în câmp.
3. Tipuri şi structuri de sere
Cea mai simplă metodă de acoperire este aşezarea unei folii de plastic transparent direct pe sol. Acoperirea seminţelor primăvara permite creşterea temperaturii şi retenţia umidităţii, lucru care va favoriza germinarea şi creşterea tinerelor plante.
Tunelurile joase şi tunelurile în care putem sta în picioare sunt sere miniaturale. Principalele avantaje ale tunelurilor joase sunt costurile reduse şi metoda de construcţie simplă. Inconvenientele sunt că nu furnizează decât un câştig limitat în termen de temperatură şi este dificil de lucrat cu plantele.
Tunelurile la înălţimea omului acoperite cu polietilenă sunt suficient de înalte pentru a permite lucrul în interior şi pentru a adăposti culturi pe verticală precum tomatele şi castraveţii.
Polietilena are tendinţa să se uzeze mai rapid în urma frecării cu locurile unde atinge metalul. Izolarea părţii metalice cu bandă adezivă poate ameliora problema.
Serele bi-tunel sau multi-cupole permit o mai bună dispunere a spaţiului, cu mai puţine pierderi pentru periferie, cu lucru în interior mai uşor şi mai eficace.
4. Acoperirea serei
Masele plastice utilizate cel mai adesea pentru a proteja solul şi serele sunt:
a) polietilena;
b) clorura de polivinil;
c) copolimerul de acetat etilenă de vinil;
d) Tedlar.
Avantajele polietilenei sunt diversitatea (ca lărgime şi grosime) şi preţul. Inconvenientul este durata limitată de folosire.
Prin îmbătrânire şi poluare, capacitatea polietilenei de a lăsa să treacă lumina scade (până la 10-20%). Transmiterea luminii poate fi diminuată radical prin formarea de picături de condens pe suprafaţa interioară a serei.
5. Gestionarea climatului în seră
În interiorul serei, climatul este gestionat prin:
a) ventilaţie;
b) încălzire şi răcire;
c) sisteme de umbrire.
Atunci când încercăm să reglăm unui dintre factori, aceasta are efecte asupra celorlalţi factori ai climei. Astfel, creşterea temperaturii duce la scăderea umidităţii relative.
Ventilaţia se face descoperind o parte din polietilenă la pereţii laterali, la acoperiş sau la nivelul extremităţilor (intrări). Căldura se acumulează la coama tunelului, de aceea cele mai bune deschideri pentru ventilaţie sunt situate acolo.
Umbrirea plantelor poate fi necesară pe timp de caniculă.
Încălzirea pasivă a serei se face plasând în interior butoaie din plastic negru umplute cu apă. Acoperirea serei cu rogojini este o altă metodă de a evita pierderile termice. Amplasarea de bălegar cu paie în interiorul serei o încălzeşte prin fermentaţia microbiană.
Încălzirea activă se face cu sobe ale căror coşuri de evacuare a fumului urcă gradual.
Temperatura care se ridică reduce umiditatea aerului. O umiditate prea ridicată poate fi compensată cu puţină căldură.
În general, temperatura şi umiditatea aerului în interiorul unei sere sunt mai ridicate decât în exterior. Mai precis, pentru culturile care iubesc căldura precum ardeiul şi castravetele, o temperatură mai ridicată noaptea este preferabilă. În plus, planta profită de umiditatea aerului care este mai ridicată decât în restul zilei (există mai puţine pierderi prin transpiraţie decât în exterior) şi deci e mai puţin stres care să aibă o influenţă negativă asupra creşterii plantelor. Rezultatul este o creştere mai rapidă, frunze mai mari, înălţimea plantelor mai mare, şi produse mai bune.
6. Alimentarea cu apă şi protecţia culturii
Cum plantele dintr-o seră nu pot fi udate de ploaie, ele trebuie alimentate cu apă în mod artificial.
Plantele utilizează 5-10% din apa pe care o primesc pentru creştere, restul pentru transpiraţie. Cantitatea de transpiraţie este determinată întâi de toate de soare.
După recoltarea culturii, solul trebuie spălat. În timpul perioadei de cultură, substanţele nutritive sunt absorbite de absorbite de rădăcinile plantelor, iar sărurile "în plus" se depun. Atunci când apa se evaporă din sol, sărurile se acumulează pe stratul arabil, până la nivelul rădăcinilor. Solul, încetul cu încetul, devin salin.
Stropirea prin aspersiune cu tuburi permanente este o metodă foarte răspândite udare în sere. Dacă tuburile sunt plasate sub pământ, plantele nu se udă, şi vor fi mai puţine riscuri de contaminare fungică. Dacă tuburile sunt plasate deasupra plantelor, irigarea se face dimineaţa, pentru ca plantele să nu rămână umede peste noapte.
Irigarea cu picătura, la rădăcina fiecărei plante, câştigă foarte mult teren. Prin această metodă se economiseşte 30-70% din cantitatea de apă.
7. Alegerea culturii, îngrijiri, mână de lucru şi randament
Sub folie se pot cultiva: lăptuca şi căpşunile, sparanghelul alb.
Sub tuneluri joase se cultivă: lăptuci, napi, ridichi, varză chinezească.
Culturile pentru sere înalte: tomate, castraveţi şi vinete. Acestea pot atinge cu uşurinţă 2 metri dacă sunt susţinute de corzi legate de sârme orizontale aflate la înălţime.
Cultura legumelor cere foarte multă muncă. Pentru un hectar de legume se pot calcula 800 de zile de lucru, uneori şi mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu