Chris Martenson, Cursul despre catastrofe (note de lectură)

[Cursul lui Chris Martenson despre economie, energie şi mediu este o sinteză despre lumea noastră, aşa cum se prezintă ea acum. Este rezultatul unui brasaj de informaţie impresionant, conferind o viziune foarte coerentă asupra prezentului. Şi mai ales o poartă spre viitor, una care depăşeşte nivelul dorinţelor personale. Recomand cu căldură parcurgerea materialului original, nota de lectură care urmează având un caracter strict informativ.]

Un curs despre economie, energie şi mediu.

Sunt puse sub semnul întrebării câteva dintre locurile comune ale momentului. Ex:
a) “creşterea este bună”;
b) “viitorul va semăna cu trecutul”;
c) “dolarul este o rezervă valoroasă”, etc.


Capitolul I. Trei teze

1) Următorii 20 de ani vor fi foarte diferiţi de ultimii 20 de ani.
Este foarte importantă această teză, pentru că oamenii anticipează viitorul în funcţie de experienţa lor. Ei sunt luaţi prin surprindere atunci când nimic din experienţa acumulată nu seamănă cu faptele noi.

2) Este posibil ca ritmul şi amploarea schimbărilor să depăşească capacitatea de adaptare a principalelor noastre instituţii sociale.
Uraganul Katrina ne-a arătat că un oraş important din SUA poate fi distrus de o forţă a naturii, şi să rămână în stadiul de ruină ani de zile mai târziu. Schimbările care se pregătesc vor fi de amplitudine mult mai mare decât cea a uraganului Katrina.

3) Nu ne lipseşte nici o tehnologie sau cunoştinţă necesară pentru a construi noi-înşine un viitor mai bun.
Ce lipseşte este doar voinţa politică.


Capitolul II. Economia, energia, mediul

În economie sunt patru probleme majore:
a) banii exponenţiali;
b) prăbuşirea orgiei creditului;
c) populaţia îmbătrânită;
d) absenţa economisirii.

Energia este importantă din punctul de vedere al consecinţelor vârfului de producţie al petrolului într-o economie fondată pe expansiunea neîntreruptă.

Mediul exercită o presiune importantă din cauza resurselor aflate în declin.

Fiecare dintre aceste probleme ar putea absorbi întreaga atenţie a celui care se apleacă să le studieze. Totuşi, trebuie abordate împreună, pentru că soluţia nu răspunde uneia ignorându-le pe celelalte.


Capitolul III. Creşterea exponenţială

Cel mai important concept este cel de creştere exponenţială. Reprezentarea lui grafică este numită « crosa de hockey ». Ceea ce este caracteristic acestei creşteri este “explozia” ei, chiar şi în situaţia în care procentul de creştere rămâne constant în timp. Altfel spus, la procent de creştere constant cantitatea creşte exponenţial, acumulându-se din ce în ce mai repede. Funcţiile exponenţiale sunt deci « accelerate ».

Trăim un moment unic, în care mai multe felii de realitate pot fi modelate potrivit unei funcţii exponenţiale :
a) creşterea populaţiei ;
b) consumul de petrol ;
c) explozia masei monetare americane ;
d) extincţia speciilor ;
e) deforestarea.

Totuşi, toate resursele planetei sunt limitate. Atunci când consumul are loc exponenţial, inevitabil se îndreaptă spre un plafon.


Capitolul IV. Puterea creşterii

Specificul funcţiilor exponenţiale este puterea fantastică pe care acest tip de creştere îl are pe ultimul său segment. Practic, dacă un pericol creşte exponenţial, acţiunea nu pare urgentă decât în ultimele clipe. Dr Albert Bartlett spunea: “Cea mai mare lacună a speciei umane este incapacitatea noastră de a înţelege funcţia exponenţială.”

Capitolul V. Creştere vs. prosperitate

Mulţi oameni pun semnul egal între creştere şi prosperitate. Este adevărat că există între creştere şi excedent o legătură evidentă. În egală măsură, prosperitatea depinde şi ea de existenţa unui excedent.

Realitatea este că creşterea nu este sinonimă cu prosperitatea. Mult timp, am avut un asemenea excedent energetic încât ne-am permis atât creştere cât şi prosperitate. Ce se va întâmpla atunci când va trebui să alegem între creştere şi prosperitate?


Capitolul VI. Ce sunt banii?

Banii sunt o creanţă asupra muncii omeneşti.

Politicile inflaţioniste penalizează economisirea.


Capitolul VII. Cum sunt creaţi banii

John Kenneth Galbraith: “Procedeul prin care banii sunt creaţi este atât de simplu încât mintea se dezgustă când află în ce constă.”

Crearea banilor este un procedeu foarte simplu, dar dificil de acceptat.

Banii sunt creaţi prin împrumut.


Capitolul VIII. Banca centrală. Crearea banilor

Dacă băncile locale creează bani prin împrumuturi, banca centrală crează banii pur şi simplu, semnând cecuri.

Toţi dolarii au acoperire în datorii. În fiecare an trebuie creată cel puţin atâta monedă nouă prin împrumuturi cât să acopere plata dobânzilor generate de întreaga datorie din trecut.

Creşterea perpetuă este o exigenţă a finanţei moderne. Călcâiul lui Ahile al acestui sistem bazat pe îndatorare este neplata datoriilor.

Ne putem pune întrebări legate de viabilitatea pe termen lung a unui sistem care trebuie să se dezvolte în mod exponenţial, pe o planetă finită.


Capitolul IX. O scurtă istorie a banilor în SUA

Sistemul nostru monetar este mult mai recent decât ne imaginăm. Ceea ce se numeşte Rezerva Federală este de fapt un sistem privat, un cartel bancar păstorit de Guvernul american şi autorizat să creeze bani ex nihilo.

După renunţarea la etalonul aur (1971), moneda americană a proliferat după o curbă exponenţială. Cât timp poate continua această situaţie? Atât timp cât străinii o permit.


Capitolul X. Inflaţia

Inflaţia nu este cauzată de creşterea preţurilor. Creşterea preţurilor este simptomul inflaţiei. Cauza inflaţiei este surplusul de bani în raport cu bunurile şi serviciile. Noi resimţim faptul că lucrurile costă scump, dar inflaţia este faptul că valoarea banilor a scăzut, pur şi simplu pentru că sunt prea mulţi.

Inflaţia este peste tot şi întotdeauna un fenomen monetar.

Cât timp a funcţionat etalonul-aur, inflaţia a fost un fenomen asociat războaielor şi imprimării necugetate de monedă-hârtie. De fiecare dată însă, după războaie preţurile au revenit la valorile dinainte, societatea bucurându-se pentru lungi perioade (zeci şi chiar sute de ani) de stabilitate monetară.

Toate războaiele sunt inflaţioniste, pentru că de fiecare dată guvernele se confruntă cu deficite pe care le « rezolvă » tipărind bani.

Pentru că inflaţia este acum o caracteristică permanentă, şi pentru că avansează cu un anumit procent, banii oamenilor îşi pierd din valoare cu viteză exponenţială. Din această cauză, ei trebuie să muncească din ce în ce mai mult pentru a rămâne la acelaşi nivel, şi trebuie să ia decizii investiţionale incredibil de riscante pentru a încerca să-şi consolideze economiile suficient de rapid încât să le apere de ravagiile inflaţiei.

Asta înseamnă că două venituri sunt necesare într-un menaj, în vreme ce înainte era suficient unul singur. Concomitent, copiii rămân singuri acasă în vreme ce amândoi părinţii sunt plecaţi la lucru. O lume în care banii se erodează constant este o lume în care e teribil de greu să trăieşti şi care lasă puţin loc pentru eroare, mai ales pentru cei care n-au mijloace sau relaţii.

Inflaţia nu este o misterioasă lege a naturii, precum gravitaţia, ci o politică monetară deliberată.


Capitolul XI. Cât de mare este un trilion?

Un trilion este 1.000.000.000.000. Un trilion este o mie de miliarde, sau un milion de milioane.

Un trilion de dolari este un teanc de bancnote de 1000 de dolari cu înălţimea de 110 km.

În ultimele 4,5 luni, cantitatea de bani creată din nimic în economia americană este de un trilion de dolari.


Capitolul XII. Îndatorarea

O îndatorare crescând constant presupune în mod implicit că viitorul va fi mai abundent decât prezentul.

Există trei maniere de a reglementa problema unei datorii:
a) prin plată;
b) prin faliment;
c) prin imprimarea de bani (dar numai guvernele pot face asta).

Datoria suverană a SUA se ridica în aprilie 2008 la 9.444 trilioane. Însă datoria completă, incluzând sănătatea şi asigurările sociale, datoriile private şi datoriile instituţionale era la 40.000 trilioane.

Poate creşte îndatorarea mai rapid decât veniturile şi rambursarea? Nu, există o limită matematică.

În ultimii 5 ani, datoria americană a crescut cu 16.000 de trilioane. Este vorba în special de îndatorare prin război şi consum.

Îndatorarea este o creanţă pe munca omenească viitoare.


Capitolul XIII. Incapacitatea americanilor de a economisi

Statele Unite n-au reuşit să economisească bani la nici un nivel al societăţii. De la guvern la cei mai mulţi dintre oameni (cu excepţia celor 1% foarte bogaţi), starea generală este de insolvenţă (pasivul depăşeşte activul, şi aceasta este primul pas spre faliment).

Mentalitatea tradiţională de tipul “economiseşte şi cheltuie” a fost înlocuită cu paradigma lui “cumpără acum”.


Capitolul XIV. Activele

Un activ este un bun care poate fi transformat în bani.

Dacă SUA au suficiente active, îndatorarea este irelevantă.

Pasivul şi activul SUA şi ale statelor federate sunt datoriile şi bunurile cetăţenilor. Dacă guvernul american datoreaza ceva, atunci cetăţenii înşişi datoreaza acel lucru. Datoria publică este până la urmă datoria cetăţenilor.

Îndatoririle sunt fixe, dar activele sunt variabile. Preţul bunurilor creşte când sunt mai mulţi cumpărători decât vânzători, şi diminează când sunt mai mulţi vânzători decât cumpărători.

În raporturile americane privitoare la activele naţiunii există două mari omisiuni:
a) niciodată nu se scad obligaţiile din active, pentru a se vedea cifra netă, care reprezintă adevărata bogăţie;
b) se ignoră faptul că 1% din populaţie, păgura cu adevărat bogată, deţine cam 80% din active.

Guvernul american nu a economisit pentru niciuna dintre angajamentele sale sociale şi are un enorm deficit de mii de miliarde de dolari. Această situaţie provine din faptul că angajamentele sociale sunt văzute ca angajamente de transfer ale bogăţiei, nu conturi de economisire, şi depind de un surplus important de lucrători în raport cu pensionarii actuali.


Capitolul XV. Bulele

Bula este un exemplu de comportament financiar iraţional. O bulă există atunci când inflaţia preţurilor activelor depăşeşte ceea ce pot suporta veniturile. O bulă reprezintă nişte oameni care-şi pierd raţiunea şi prudenţa din cauza speranţei şi a cupidităţii.

Două caracteristici ale bulelor:
a) se autoalimentează când trendul este crescător;
b) când iluzia dispare, jocul se opreşte subit şi definitiv.

Faptul că bulele au acelaşi profil de-a lungul secolelor ne indică faptul că nu sunt artefacte ale anumitor sisteme financiare, ci sunt şlefuite de emoţiile omeneşti ale cupidităţii, fricii şi speranţei.

Masele au în general o afinitate pentru bule. Întotdeauna se lasă înşelate de sloganul: “De data aceasta va fi diferit.”

Creşterea spectaculoasă a preţurilor la locuinţe a fost simptomul unei bule furioase a creditului. Oamenii au ajuns să creadă că o casă e un drum spre îmbogăţire, că simplul fapt de a avea una garantează înavuţirea în timp ce singurul lucru pe care trebuie să-l faci este să stai pe canapea şi să bei bere.

Unul dintre motivele pentru care orice bulă este distrugătoare e faptul că s-au realizat multe investiţii proaste pe termen lung. Mii de miliarde de dolari au fost risipiţi prin bula imobiliară, deturnându-se banii de la investiţii cu mult mai necesare.


Capitolul XVI. Cifre suspecte

Kevin Philips : « Din anii 1960, Washingtonul îşi păcăleşte cetăţenii şi creditorii măsluind statisticile oficiale, instrumente vitale măsurând vigoarea şi forţa economiei americane. »

Absenţa inflaţiei riscă să provoace o cădere a sistemului bancar actual. Prea multă inflaţie spoliează oamenii şi îi enervează politic. Deci regula jocului acum este menţinerea inflaţiei la un nivel echilibrat - nici prea puternică, nici prea slabă.

Statisticile guvernamentale americane sunt ilogice şi fac apel la trucuri care cosmetizează realitatea.


Capitolul XVIIa. Vârful de producţie petrolieră (peak oil)

În economia modernă, consumaţia energetică este şi ea supusă unei creşteri exponenţiale.

SUA şi-a atins maximul petrolier în 1970. Astăzi, două treimi din petrolul necesar consumului provine din importuri.

Descoperirea de noi câmpuri petrolifere şi-a atins maximul în 1930. La patru decenii a urmat maximul de exploatare a petrolului. Pe plan mondial, plafonul descoperirilor s-a înregistrat în 1960. Dacă decalajul de 40 de ani este semnificativ (şi avem toate motivele să considerăm că este), ne aflăm în plin peak oil planetar.

Producţia alimentară şi transportul alimentelor consumă două treimi din petrolul extras. Scăderea cantităţii de petrol disponibil va duce la o ruptură în consumaţie.

Producţia mondială de petrol stagnează de peste patru ani, în timp ce preţurile au crescut cu 140%.

Tranziţia de la o sursă energetică la o altă sursă este o propunere foarte scumpă, care ridică numeroase probleme în privinţa costurilor, amplorii şi timpului necesar.

Tehnologia nu este o sursă de energie, şi este o mare eroare să confunzi tehnologia şi energia.


Capitolul XVIIb. Randamentul energetic

În perioada în care petrolul a devenit sursa nr. 1 de energie a lumii, populaţia a crescut de 4 ori, economia mondială de mai mult de 20 de ori şi consumul de energie de 40 de ori.

Complexitatea socială se bazează pe surplusul energetic.

Nu contează câţi bani costă energia, pentru că este irelevant, mai ales când banii sunt produşi ex nihilo. Ceea ce contează este câtă energie se cheltuieşte pentru a obţine energie.


Capitolul XVIIc. Energia şi economia

În teorie, nu e problematic să trăieşti într-o lume a creşterii exponenţiale – atât timp cât lumea nu are limite. Însă funcţiile exponenţiale capătă o importanţă crucială atunci când se apropie de limitele fizice.

Populaţia, moneda şi consumul de petrol reflectă un comportament exponenţial.

Este legitim să ne punem întrebarea dacă nu cumva construcţia exponenţială a economiei şi sistemul nostru monetar nu sunt cumva bazate strict pe petrol? Nu cumva bogăţia noastră (şi îndatorarea noastră) nu-i altceva decât expresia omenească a surplusului de energie pompat din sol?

Instabilitatea financiară în care trăim acum este datorată, cel puţin în parte, primelor etape ale procesului de scădere a disponibilităţilor energetice.

Ştim că status quo-ul va fi prezervat cu orice preţ. Politicienii vor ascunde adevărul, statisticile economice vor fi din ce în ce în ce mai misterioase, iar băncile centrale vor continua să injecteze din ce în ce mai mulţi bani în sisteme monetare aflate în afara realităţii.

Cum viitorul va fi plin de bani, vom cunoaşte hiperinflaţia. Declinul surplusului energetic va fi responsabil de dispariţia celor mai multe dintre mărfuri.


Capitolul XVIII. Datele legate de mediul înconjurător

Populaţia mondială a atins 3 miliarde în 1960. Ea şi-a dublat numărul în următorii 40 de ani. Practic, ceea ce toată preistoria şi istoria de până în 1960 a putut atinge numeric, a fost repectat într-o fracţie nesemnificativă, o generaţie doar. Situaţia demografică a umanităţii este delicată.

Oameni mai mulţi înseamnă mai multe resurse: mai multe metale, mai multă hrană, mai multe bunuri de consum transportate în mai multe locuri cu mai multe vehicule.

Cantitatea de energie şi de bani necesară pentru a extrage un minereu este invers proporţională cu calitatea sau concentraţia minereului.

Pentru cele mai multe resurse, există deja penurie, şi va deveni şi mai evidentă în următoarele decenii. Specia noastră, pe suprafaţa globului, a exploatat deja mineralele cele mai bogate, a găsit sursele de energie cele mai facile şi a exploatat solurile cele mai fertile.