Ralph Borsodi, Această civilizaţie urâtă, partea a III-a (note de lectură)

Partea a III-a. Personajele piesei: Marele Om şi micul om

Capitolul IX. Personajele piesei

Trei tipuri de actori:
a) omul-turmă (americanii);
b) omul-cantitate (afaceriştii);
c) omul-calitate (artiştii).

Până la urmă, fiecare civilizaţie este un amestec de oameni-turmă, oameni-cantitate şi oameni-calitate. Dacă oamenii-calitate predomină, avem o civilizaţie frumoasă. Dacă predomină oamenii-cantitate, civilizaţia este urâtă. Dacă cei mai puternici sunt oamenii-turmă, nu există civilizaţie.

Din 1000 de oameni, unul este om-calitate, 2 sunt oameni-cantitate, iar restul de 997 sunt oameni-turmă.

În pofida a ceea ce spun politicienii, oamenii nu sunt egali nici fizic, nici mental. Indivizii sunt înainte de toate inegali din cauza că nu provin dintr-o singură rasă, o singură naţionalitate, o singură familie. Ei sunt inegali datorită diferenţelor de sânge, istorie, cultură, mediu, naţionalităţi şi familii. Oamenii unei singure rase nu sunt egali cu cei din alta, cei dintr-o naţiune cu cei ale altor naţiuni, cei dintr-o familie cu cei din altele. Niciodată doi indivizi nu pot fi egali din cauza că suma totală a factorilor eredităţii, mediului şi experienţei nu poate niciodată să fie aceeaşi în oricare doi indivizi.

Variaţia este faptul de bază al naturii. Doar omul standardizează. Variaţia ar trebui deci să fie acceptată în orice plan de producere a unei civilizaţii frumoase.

Programele politice, economice, sociale, educaţionale care încep cu axioma că oamenii sunt egali sunt clădite pe o ficţiune. Societăţile bazate pe aşa ceva conţin seminţele propriei inutilităţi.

Democraţia pare să confere putere maselor. Dar nu poate împiedica masele să fie jefuite de indivizii predatori mai mult decât îi poate împiedica o turmă pe lupi s-o dijmuiască. Puterea nu trebuie să fie oferită celor incapabili s-o exercite.

Democraţia face din conformism cel mai mare bine din lume.

Omenirea are nevoie de o aristocraţie a oamenilor superiori, nu de o aristocraţie a sângelui.

Capitolul X. John Doe, omul mediu: tipul-turmă

Dezvoltarea şcolară a lui John Doe se termină cu şcoala generală. Atunci când o părăseşte, citeşte, scrie, şi are o brumă de aritmetică, istorie şi geografie, considerându-se educat. Ulterior, viaţa sa intelectuală este paralizată de cititul regulat al ziarelor.

John Doe poate înţelege aspiraţiile omului-cantitate, de aceea îi acceptă dictatul. El este însă complet nepregătit pentru gusturile, activităţile şi interesele omului-calitate, în care n-are încredere şi de care îi este teamă. Nerecunoscând superioritatea niciunor valori, le neagă existenţa, şi crede că omul-calitate vrea să-l impresioneze cu o superioritate mitică.

John Doe este patriot, harnic, onest şi credul. Nu este sensibil, nici suficient de inteligent, nu aspiră să-şi dezvolte capacităţile peste cele ale grupului din care face parte. Are pasiuni şi aversiuni convenţionale în muzică, literatură şi artă.

Capitolul XI. John D. Rockefeller: tipul-cantitate

Cariera intelectuală a acestui tip uman nu diferă de cea a lui John Doe. Pot avea aceleaşi gusturi, aceleaşi preocupări în aspectul material al vieţii, însă predatorul are, faţă de omul mediu, un apetit extraordinar pentru bani şi putere şi o voinţă atroce fără de care nu se pot securiza şi reţine averile şi puterea.

Capitolul XII. Charles W. Elliot: tipul-calitate

Charles W. Eliot, preşedinte al Universităţii Harvard, nota despre ce ar trebui să deţină un student:
a) Un corp disponibil. Nu în mod necesar muşchii unui atlet. O circulaţie bună, digestie, putere de a dormi, şi de a veghea, nervi buni.
b) Puterea de a susţine activitatea mentală.
c) Obiceiul de a gândi independent despre cărţi, tradiţii puternice, evenimente curente. Antrenament universitar, adică opusul celui militar sau industrial.
d) Obiceiul comportamentului liniştit, discret, rezervat, departe de ceilalţi şi la adăpost de vulg.
e) Reticent, rezervat, nu prea multe cunoştinţe, dar câţiva prieteni buni. Poate departe de orice bisericuţă. Expunându-şi caracterul atât de vizibil pentru oricine, încât nimeni niciodată să nu-i facă o propunere dezonorantă.
Aceasta ar fi şi definiţia omului-calitate.