Renee Taylor, Secretul sănătăţii tribului Hunz (note de lectură)

In teritoriul Hunziei oamenii reusesc sa traiasca peste o suta de ani intr-o stare de sanatate fizica si mentala de exceptie. Barbatii pot deveni tati la varsta de nouazeci de ani. Dar cea mai mare realizare a lor este starea exceptionala de sanatate care nu este intalnita nicaieri in lume, prin faptul ca, imbolnavirile sunt foarte rare. Cancerul, bolile cardiovasculare (infarcturile, hipo si hiper tensiunile) ca si bolile timpurii ale copilariei sunt in general necunoscute. In acest tinut nu exista stari de infractionalitate la tineret, iar divorturile sunt foarte rare. Nu exista inchisori, politie sau armata, ele nefiind - pur si simplu -, necesare datorita faptului ca in ultimii o suta treizeci de ani nu a fost savarsita nici macar o singura ilegalite.

Regele lor. Mir Mohammed Jamal Khan, este un conducator democratic, iubit si respectat de catre supusii sai. El nu are nevoie de nici o paza sau de politie. Portile palatului sau sunt deschise totdeauna pentru oricine. Din punct de vedere al pozitiei geografice, acest tinut are granita cu Afganistanul, Rusia, China si Casmirul, precum si cu India, cu doua drumuri istorice, prin Kilik catre Rusia si prin Mintaka catre China. Hunzia este asezata doar la cateva mile fata de aceste tari, fiind astfel un punct strategic.

Sunt multe legende privind originea locuitorilor tinutului Hunz. Este insa curios ca oamenii care apartin rasei caucaziene si-au gasit ca loc de existenta astfel de inaltimi ale muntilor, fiind singuri oameni cu o piele alba intre multe rase musulmane si de hindusi, care in majoritatea lor au o piele inchisa la culoare. Iar in ceea ce priveste originea limbii vorbite de catre ei, care nu se aseamana cu nici o limba din cele cunoascute in acea regiune, intrebarile sunt si mai numeroase. Noi impartasim varianta in care locuitorii tarii Hunz sunt urmasii unor soldati greci, care au dezertat din armata lui Alexandru cel Mare in cautarea libertatii. Acei soldati si sotiile lor persane, au cautat un loc unde sa poata duce o viata linistita, iar in final ei au gasit valea care acum este cunoscuta ca fiind tinutul Hunz.

Hunzii nu manca alt zahar in afara de cel natural al fructelor. Fructele lor sunt exceptional de dulci si de o calitate superioara. Untul pentru paine era facut din lapte de capra.

De sute de ani locuitorii acestor tinuturi se lupta cu natura pentru a smulge muntilor mai mult pamant arabil. Este de la sine inteles, ca granele nu pot fi cultivate pe stanci. Dar nu exista nici un motiv pentru care un pamant bun, roditor sa nu poate fi adus aici din alta parte si asezat pe stanci. Pe unele parti orizontale si plate ale stancilor, oamenii alegeau locul pe care il intareau cu pietre iar apoi pe acest fundament ei asezau pamantul malos pe care il aduceau in cosuri mari, carate cu spatele din fundul raului care curge mai jos, in vale la distanta de cel putin 2.000 de picioare sau poate chiar mai mult. Locul, asa pregatit a fost apoi imprejmuit cu un zid inalt de 4 pana la 8 picioare, pentru ca pamantul adus sa nu poata fi spalat si dus de ploi, ape sau vanturi. Surplusul de ape, care se scurgea de pe versantii muntilor provenit din topirea zapezii era dirijat, printr-o retea de canale spre un canion pietros in care era depozitat. Ei au construit acest sistem de tarase atat de impunator si rodnic, fara a avea la indemana nici un fel de instalatii moderne in afara unor unelte rudimentare confectionate de ei.

Mama hraneste cu pieptul pe baiat timp de trei ani, iar pe fete timp de doi ani. In acest timp, pentru a se feri de o noua sarcina, sta mai departe de barbatul sau si traieste fara nici un fel de preocupari emotionale.

Copii Hunzilor au niste dinti formidabili, albi si nu folosesc nici un fel de pasta de dinti sau periaj pentru dinti. Isi curata dintii cu mici crengute, pe care le mesteca pana devin asemanatoare cu niste periute si aceste “periute” curata dintii si maseaza gingiile. Masajul este foarte important, pentru ca aduce sangele la suprafata gingiilor si le mentine astfel in sanatate si activitate.

Femeile din Hunzia nu sunt preocupate nicidecum de trecerea timpului, pentru ca aici timpul nu se masoara nici cu ora si nici cu calendarul. Timpul este masurat odata cu trecerea anotimpurilor, iar venirea unui alt anotimp inseamna venirea a ceva nou si interesant si in nici un fel nu este legat de pierderea unui timp, care nu se va mai intorce nici o data.

Femeile Hunza au un ten minunat. Copii lor au pielea curata fara nici un fel de cosuri sau alte necazuri dermatice. Hrana lor este, asa cum am mai spus-o simpla, sanatoasa, ei nu mananca zahar si nici un fel de alte “bunatati” din lumea civilizata precum bomboane, inghetata sau bauturi racoritoare.

In fiecare zi se mananca de doua ori, numai gospodinele servesc devreme in plus o gustare modesta. In jurul pranzului se mananca pentru prima data in zi. Mancarea este o parte vitala a existentei, si ei mananca in general pentru sanatate, si nu numai pentru placerea mancarii in sine, desi si acest lucru este prezent prin modul lor de a gati. Mancarea nu este prea bogata, iar meniul nu se schimba prea des, dar probabil acesta este cheea, poate principala, a sanatatii lor exceptionale, pentru ca stomacul lor nu este continuu umplut peste masura cu un amestec de diferite mancaruri.

In limba Hunzilor nu exista cuvantul “a se plictisii”. Intre munca si distractie nu exista o granita rigida. Hunzii deseori pleaca de la munca, pentru a lua parte la jocuri sau dansuri, dupa care, atunci cand, distractia s-a terminat, se intorc la munca, ca sa lucreze in continuare.

“In Hunzia am ajuns la convingerea, ca este posibil sa opresti pasul timpului, nepermitandu-i in acelasi timp sa te imbatraneasca. In acest fel intreaga noastra modalitate de a interpreta varsta se deosebeste de cea practicata de voi. Noi am ajuns sa consideram ca viata omului se imparte in trei perioade: anii tineri, varsta medie si anii bogati. In anii tineri domina aspectele placerii si aspiratiile, concomitent cu dorinta de a conduce. In varsta medie incepe cresterea echilibrului si intelegerii, fara sa se piarda placerea si nazuintele anilor tineri. In anii bogati - cu mult mai buni, cei mai buni din viata omului – obtinem maturizarea, intelegerea, capacitatea de a judeca si aprecia concomitent cu un dar minunat de toleranta - toate acestea sunt legate de calitatile celor doua perioade anterioare.”

Persoana care stie sa se destinda, se bucura de vitalitate si rezistenta si efectueaza munca sa mai repede decat acela care lucreaza intr-o stare de incordare. Corpul si gandul sunt legate puternic intre ele si functioneaza impreuna.

In centrul civilizatiei omul este obisnuit sa tina cont de faptul ca trebuie sa ingramadeasca tot mai multe bunuri materiale, fortandu-se in aceasta directie pana la limita nebuniei. Actionand astfel pierde capacitatea de a-si dirija forta sa interioara, si ca urmare devine tot mai supus unei incordarii, tensiuni enorme, care il stoarce de forta si capacitatea lui fizica de rezistenta scade In continuare noi occidentalii alimentam corpul nostru cu mancaruri in care lipsesc componentele de baza vii. Nu avem timp sa ne oprim si sa stam cateva minute sa ne destindem si sa meditam in liniste. Nu avem timp pentru o plimbare zilnica sau pentru practicarea de exercitii. Incordarea nervoasa ne scurteaza noua viata. Omul devine usor iritabil, nu reuseste sa ajunga la o linistire completa a gandurilor sale, pentru ca muschii, nervii si creerul sau, sunt continuu intr-o stare de enorma incordare.

Trebuie sa ne dam seama ca, o dieta echilibrata, naturala ne furnizeaza noua albuminele, vitaminele si mineralele de care are nevoie corpul nostru. Daca toti am trai in Hunzia, nu ar trebui sa ne facem griji in aceasta directie. Dar in alte regiuni ale lumii, unde atat de multe mancaruri artificiale apar in meniul nostru zilnic, trebuie sa controlam de unde vine mancarea noastra, in scopul asigurarii echilibrului necesar. In aceasta situatie pentru a intarii corpul nostru cu o alimentatie echilibrata, este necesara folosirea tabletelor si capsulelor. Trebuie sa stim cum sa ne administram aceste ajutatoare, pentru ca alimentele sa fie armonizate cu intreaga noastra dieta. Din aceste motive un studiu serios al modului cum ne alimentam este tot atat de important ca si stiinta de a scrie si citi. Pentru aceasta ignoranta vom plati un pret mare.

Hrana Hunzilor consta in cea mai mare parte din grane (grau, orzoaica, hrisca, mei) legume cu frunze verzi, cartofi, mazare, fasole, lapte proaspat si zer, lassi - unt sedimentat si branza, fructe proaspete, mai ales caise, dude precum si alte fructe uscate la soare, carne numai in unele ocazii speciale, si vin natural din struguri.

Painea Hunzilor este sanatoasa, nerafinata, poate chiar grosolana, nedelicata, dar in schimb este plina de elemente nutritive pretioase. Partea bobului de grau, din care va creste o noua planta, se numeste germene. Acesti germeni sunt cea mai pretioasa parte a graului, si datorita faptului ca germenele este uleios, are tendinta sa se strice repede. Pentru aceasta in principal se arunca germenele din faina care este predestinata vanzarii, si care deci trebuie sa fie pastrata. Germenele uleios poate sa duca la stricarea fainii. La vanzare ajunge astfel doar amidonul alb. Partea exterioara a bobului se numeste tarate. In procesul de prefabricare industriala a fainii, aceste arate sunt deasemenea aruncate. Atunci cand ele raman dau o culoare maronie fainii si painii. Oamenii s-au obisnuit sa aprecieze calitatea fainii dupa o culoare cat mai alba si in mod consecvent prefera o faina alba decat una mai inchisa la culoare. Principalul scop al fabricarii fainii industriale este ca in timpul lungii pastrari pana la consum, faina sa nu se strice si sa nu faca gandaci.

Realizarile noastre in materie de brutarie sunt concretizate prin aparitia de noi si apetisante produse din faina alba care sunt imbogatite artificial. Dar de ce sa se strice lucrurile bune, naturale si in schimb sa apelezi la inlocuitori artificiali ? Mie mi se pare ca acest lucru este putin cam prostesc, daca stam sa ne gandim. Si pentru ce – in fond - trebuie sa mancam paine alba ? Pentru a obtine a franzela alba, graul trebuie sa fie macinat si supus unor astfel de prelucrari prin care isi pierde calitatile sale naturale de izvor de sanatate.

Este cunoscut ca acest proces de pasteurizare limiteaza unele calitati sigure de sanatate ale laptelui. Pasteurizare face ca albuminele laptelui sa fie calitativ mai slabe, in comparatie cu cele ale laptelui proaspat. Aceasta este foarte important pentru organism, pentru ca prin pasteurizare una din enzimele - cunoscute de stiinta - este distrusa si anume acea enzima care joaca rolul principal in asimilarea substantelor minerale din lapte.

Hunzii folosesc spanacul, salata, morcovul, mazarea, ridichea neagra, dovleacul, frunzele tinere a diferitelor plante medicinale, germineaza seminte leguminoase (fasole si mazare) si le mananca crude. Folosirea de plante medicinale pentru gatit si la salate este un obicei generalizat iar una din bauturile lor preferate este ceaiul din plante medicinale. Cartoful si ridichia sunt legume consumate foarte des.

Hunzii nu sunt vegetarieni. Totusi carnea este un aliment, care foarte rar poposeste pe masa lor. Au putine animale, pentru ca animalele precum vacile, oile, sau caprele trebuiesc hranite iar hrana este putina datorita faptului ca pasunile sunt limitate. De aceea carnea este servita rar, de obicei la anumite ocazii precum de sarbatori sau la nunti.

Caisele sunt consumate crude vara si uscate iarna. Cele uscate vara la lumina soarelui sunt consumate in lunile de iarna. Samburii de caise sunt sparti si miezul lor este mancat. Miezul este gustos si hranitor probabil si foarte sanatos. Din miezul samburilor de caise este extras uleiul de caise, care este folosit aici in cantitati mari. Uleiul de caise este folosit la gatit, la prepararea salatelor de cruditati, drept ingredient pentru prepararea mancarurilor, ca medicament si chiar ca un preparat cosmetic pentru ingrijirea pielii si a parului. Acest preparat cometic este folosit de barbati, de femei si de copii cu rezultatele foarte bune pentru ca toti au aici un ten frumos si neted iar parul lor este bogat si lucios.

Prepararea uleiului este o indeletnicire migaloasa si cade de obicei in sarcina femeilor. Mai intai samburii sunt sparti si miezul scos. Apoi miezul este macinat cu ajutorul pietrelor pana se obtine o pasta fainoasa marunta. Acesta faina este apoi usor umezita cu apa si incalzita la foc mic. Atunci, cand din pasta incepe sa se separe uleiul, vasul este luat de pe foc si cu mana se stoarce pasta pana la ultimul strop de ulei. In sfarsit uleiul este scurs in vase curate si este racit. Produsul final are o culoare de un galben auriu foarte frumos.

In ultimul timp s-a descoperit ca sanatatea oamenilor este in mod strans legata de componenta alimentelor care provin din plantele crescute si stranse de pe sol. Iar singura modalitate de a obtine astfel de elemente esentiale pentru viata este sa le mananci. Dar oare mancarea pe care o consumam de obicei ne furnizeaza noua aceste elemente trebuincioase? Nu, deoarece pamantul in care au fost ele cultivate duce el insusi lipsa de astfel de elemente. Trebuie deci, in primul rand, sa ne ingrijim de hranirea pamantului care ne va hranii ulterior pe noi.