John Seymour, Ghidul complet al autosuficienţei (II), note de lectură

Produse de origine animală

Este preferabil să creşti mai multe specii de animale, nu să te "specializezi" într-una singură.

Vacile mănâncă iarba înaltă, în vreme ce oile, caii şi gâştele pasc iarba mică. Porcii mănâncă rădăcinile şi laptele bătut al vacilor şi al oilor, lucrând concomitent câmpul înainte de semănatul cerealelor.

Vaca

În urmă cu cincizeci de ani, în Europa şi SUA existau rase de vaci mixte (carne-lapte), care au dispărut din raţiuni economice, şi acest lucru este foarte trist, carnea trebuind să fie un subprodus al animalelor producătoare de lapte, şi nu un scop în sine.

Trei sferturi din viţei sunt sacrificaţi, şi doar un sfert este destinat înlocuirii vacilor de lapte bătrâne.

Câteva lucruri de observat atunci când cumpăraţi o vacă:
a) palpaţi pulpa cu grijă şi dacă simţiţi o minge dură nu cumpăraţi, pentru că asta înseamnă că a avut, are sau va avea în curând mamită, o boală destul de curentă la vaci, care îi va obstrua un uger; dacă însă vaca este ieftină pentru că unul din ugere este „orb”, atunci cumpăraţi-o, numai să fiţi în stare să faceţi diferenţa;
b) asiguraţi-vă că nu are tuberculoză, boală care se transmite la om;
c) dacă vaca este productivă, încercaţi s-o mulgeţi; asiguraţi-vă că nu loveşte cu piciorul; dacă o cumpăraţi din grajd, rugaţi-l pe vânzător să vă permită s-o mulgeţi complet, în felul acesta veţi şti cât lapte dă;
d) examinaţi-i dentiţia pentru a-i afla vârsta;
e) convingeţi-vă că este destul de calmă şi de îmblânzită punându-i mâna în jurul gâtului şi mângâind-o după ureche;
f) asiguraţi-vă că este înconjurată de o „aură de sănătate”, greu de definit dar uşor de constatat;
g) dacă sunteţi începător, mergeţi cu cineva care se pricepe cu adevărat şi ascultaţi ce vă spune.

O vacă alimentată corect poate da până la 18 litri de lapte pe zi. Mai mult de atât nu este realmente util, iar vacile recordiste au nevoie de îngrijiri veterinare ca şi cum ar fi bolnave. Producţiile imense de lapte nu constituie un scop semnificativ pentru cel care doreşte să-şi asigure autarhia.

Este bine ca ferma să aibă o lăptărie, adică o cameră specială, alta decât bucătăria, destinată producerii untului, brânzeturilor, iaurturilor etc.

Capra

În unele regiuni, sunt denumite „deşertificatoare”, pentru că distrug ultimele rămăşiţe de vegetaţie. Însă, dacă sunt supravegheate corespunzător, caprele pot face servicii considerabile. Împiedică înmulţirea arborilor, distrug arbuştii şi consumă multe dintre buruienile neinteresante pentru oi.

Spre deosebire de vaci, caprele nu pot rămâne afară pe timpul iernii, având oroare de frig şi de ploaie.

Caprele pot fi folosite cu succes ca doici. Viţeii, purceii, mieii şi mânjii cresc mai bine cu lapte de capră decât cu cel de vacă.

Porcul

Este perfect adaptat economiei celor care trăiesc în autarhie, părând să fi fost creat anume pentru asta.

Găleata pentru porci trebuie să conţină tot ceea ce o gospodărie aruncă, mai puţin fireşte ceea ce este pentru câini şi pisici. Prespălarea vaselor în care au mâncat membrii familiei merge automat în găleata pentru porci. Nimic nu se risipeşte, porcii recuperează lucrurile pe care orăşeanul le dispreţuieşte şi le aruncă la canal.

Dacă o scroafă îşi mănâncă puii sau se culcă pe ei, înseamnă că proprietarul i-a organizat viaţa împotriva naturii, nerespecându-i instinctele.

Oaia

Animal foarte avantajos pentru cei care trăiesc la ţară fără congelator.

Nu se merită să hrăniţi un berbec dacă nu aveţi cel puţin 6 oi.

Cinci oi mănâncă tot atâtea furaje cât o vacă. Vara, jumătate de hectar de iarbă este suficient pentru cinci oi.

Iepurele

Un iepure şi două iepuroaice rasa Neozeelandez pot produce peste 100 de kg de carne anual.

Iepurii pot fi amplasaţi în cuşti mobile, direct pe sol, care permit păscutul ierbii, fiind mutate din timp în timp.

Păsările de curte

Toate găinile trebuie să aibă acces la mişcarea în aer liber. În felul acesta pot să-şi procure cam un sfert din mâncare singure. Dacă primesc acest lucru, plus băi de nisip ca să scape de purici, nu se îmbolnăvesc aproape niciodată.

Soia coaptă este cea mai echilibrată sursă de proteine pentru păsările de curte.

Mai mult de 100 de găini nu pot paste jumătate de hectar de iarbă (cu excepţia situaţiei în care după o vreme se schimbă pe alt teren de dimensiuni similare).

Dacă au lumină electrică timp de 12 ore pe zi, găinile pot produce ouă şi în timpul iernii.

Curcile sunt mult mai fragile decât găinile.

Pentru cel care trăieşte în autarhie, gâsca este cea mai bună dintre păsările de curte. Foarte rezistente, se hrănesc aproape în exclusivitate cu iarbă, sunt mame foarte bune. Sunt păsări monogame.

Gâştele au doi duşmani: şobolanii şi vulpile. Cu ei trebuie să fim fără milă. Nu pot coexista cu fermierul.

Pentru raţe, apa este indispensabilă. Un răţoi se poate ocupa de 6 raţe, care sunt mame lamentabile. Găinile sunt de departe mult mai bune mame pentru bobocii de raţă.

Porumbeii trebuie lăsaţi să zboare liber, fiind capabili să-şi găsească singuri hrana.

Albinele şi mierea

Cantitatea ideală de zahăr rafinat din alimentaţie ar trebui să fie zero. Pentru cel care trăieşte în autarhie, mierea poate îndeplini aceleaşi funcţii ca şi zahărul. Fiind mai dulce decât zahărul, se consumă cu o treime mai puţină miere în scopuri identice.

Stupul medieval era făcut din paie împletite. Pentru recoltarea mierii albinele erau omorâte cu sulf ars, sau erau transbordate dintr-un stup într-altul. Metodele par neeconomice sau barbare, însă până al inventarea stupului modern albinele erau omniprezente, şi nu era nevoie să se facă economie la ceea ce era din abundenţă.

Langstroth, în 1851, a descoperit o metodă de creştere a albinelor bazată pe „spaţierea stupului”. Practic, constatase că albinele îşi construiesc fagurii pe verticală, lăsând un spaţiu între ei, şi a reprodus aceasta prin intermediul ramelor din stupul modern. Pentru apicultură, această schimbare a fost o adevărată revoluţie care a transformat apicultura dintr-o vânătoare într-o exploataţie.

Albinele au nevoie de 16 kg de miere per stup pentru a se hrăni în timpul iernii.

John Seymour recoltează mierea de la albine o singură dată pe an, la sfârşitul lunii august. Producţia fiecărui stup este de 9-18 kg de miere.