sâmbătă, 7 februarie 2015

Natură bio în cizme de cauciuc

Aha, deci vouă vă place natura. Aşa. Şi chiar vă gândiţi s-o ocrotiţi, să n-o mai poluaţi, să fie totul frumos şi bine în natură. V-aţi făcut recent testul ăla cu amprenta voastră de carbon şi gata, vă lăsaţi de poluare cum unii se lasă de ţigări, sau de droguri, sau de sex. E groasă tare, faza cu carbon footprint, e ca şi cum ai scuipa în farfurie, gândiţi-vă şi voi, pe de o parte să vă placă natura, iar pe de alta s-o maculaţi cu simpla voastră prezenţă. Păi da. Realitatea e că natura e mişto, mai ales în cărţile poştale. Uneori natura e faină chiar şi în natură.

În general nu-mi agresez cititorii. Nici nu-i linciuresc, recunosc. Acum o să fie altfel. Vouă vă place natura, cum să vă spun, potrivită. Nici prea-prea, nici exagerat de foarte. Cu zahăr brun, două cubuleţe, vă rog. Fără E-uri, dacă se poate. Haideţi să vă zic eu ce e natura bio. Evident, să nu vă imaginaţi că ştiu eu însumi ce zic, nu ştiu decât să scriu texte seducătoare, şi asta-mi dă un aer foarte competent. Am să fac acelaşi lucru şi acuma, am să vă vrăjesc ca un şaman al cuvintelor, am să vă proiectez un univers paralel pe care am să-l numesc nemernic: realitatea, aşa cum e ea.

Natura e cea mai scârboasă chestie care există sau a existat vreodată. Cum zicea Renaud la un moment dat : La mer c’est dégueulasse, les poissons baisent dedans (Marea e scârboasă, peştii se fut în ea), doar că nu e despre mare, e despre natură, iar cel căpăcit constant eşti tu. E patru dimineaţa, te-ai uitat pe portabil şi ştii, afară e întuneric beznă, şi la fel a fost şi la două când te-ai trezit şi-ai mâncat, şi la fel va fi şi la şase când ai să intri înapoi în casă, să-ţi bei cafeaua. Trebuie să ieşi să hrăneşti animalele, micuţul lor dejun dinaintea micului lor dejun. Te afunzi în zăpada aşezată peste stratul reavăn de noroi. Apa îţi intră în cizma de cauciuc pe care ai spart-o as-toamnă la porumb, poate un tulei de porumb, poate o tulpină rebelă de ceva.


Întuneric, apă în cizme, furca plină de fân, baloţii de paie pentru oi, găleţile cu mâncare pentru porci, mămăliga câinilor scăldată în zăr : bine ai venit în natură ! Dacă eşti zen, până seara eşti praf de oboseală ok, dacă te agiţi, mori pur şi simplu cu zile. Agitaţia e o chestie logică, e ceva frumos şi inteligent, dar e pentru asfalt. În natură înveţi să fii vită, să înduri, să rabzi. Eventual, să cauţi compensaţii. Cea mai proastă e alcoolul, ţăranii devin facil alcoolişti, pălinca taie greaţa pe care le-o provoacă natura, la fel cum minerilor le clăteşte gâtul după praful de cărbune.

Sau, încercăm altfel. E vară, anotimp cleios şi puturos, de sudoare care te arde sub braţ şi-ţi băşică întrepicioarele. Colbăieşti tembel praful câmpului, capul îţi atârnă greu pe umeri, umerii se împrăştie peste şolduri, şoldurile grăsoase ţi se-nfing în cur. Eşti o magmă topită la soare, nu înaintezi, curgi ca untul, mintea îţi fierbe, ceara din urechi ţi se prelinge pe gât. Unde te uiţi în jur, nici un pic de umbră, eşti la prăşit, iar sapa e elastică, pe post de erbicid mecanic. Un greiere ţârâie sarcastic şi apoi se retrage sub pământ, la spa. Şi tu te retragi, vertebră în vertebră, coloana ţi-e o colecţie de matrioşka, unde ţi-e bazinul acolo ţi-e şi capul, nu e vina ta, razele soarelui se sprijină pe tine cu toată greutatea lor. Era să uit : bine ai venit în natură !

Cum să zic să nu jignesc pe nimeni : plouă. Ehe, şi te-ai bucurat în urmă cu cinci zile, când a început să plouă, că ploaia face bine, asta până şi tu o ştii. Dar asta a fost demult, în urmă cu cinci zile. Trebuie să ieşi din casă ca să dai de mâncare la animale, e toamna târziu şi e rece, noroc că ai trei geci, o înhaţi pe cea mai puţin udă şi ieşi calm, agitaţia nu ajută, ai nevoie de fiecare calorie care arde în tine ca un foc de artificii, eşti spectacolul neştiut al omului care aduce fânul în grajd, dacă te enervezi s-ar putea să uiţi ceva fundamental, de exemplu să-ţi faci anunţată prezenţa cu ceva vreme înainte de a aborda animalele, nu vrei să-ţi surprinzi calul visător sau vaca pe gânduri, ierbivorele au reacţii de panică şi, cum nu pot fugi când sunt priponite de iesle, s-ar putea să te composteze cu ce găsesc la îndemână.

Înaintezi tacticos prin ploaie, eviţi să cazi, aluneci prin noroi doar atât cât e strict necesar, faci economie la respiraţie, mai ştergi şi tu ochii năclăiţi de apă şi te bucuri de echipamentele pe care le ai, pantalonii militari pe care ai vărsat o găleată de apă zilele trecute şi, minune, nici o picătură de apă la piele. Cizma de cauciuc este cea mai mare victorie împotriva naturii, ar trebui să-i ridicăm un monument. Din cauciuc, fireşte, adică impermeabil, un monument uscat pe dinăuntru şi cât se poate de ud pe dinafară. Nu ţine cald, cu asta te descurci sau mori, trebuie să ai şosete de lână şi circulaţie periferică excelentă. Dar e uscată cât nu-i foarte spartă, cizmele de cauciuc mor şi ele tăiate bucăţi în sobă, doar natura e un picuţ veşnică.

Nu, dom’le, natura n-a apărut în urma evoluţiei, nu se poate fizic. Oraşele evoluează, devin din ce în ce mai geometrice, mai predictibile, mai raţionale. Natura e o chestie care te blochează complet. Încercaţi să vă rătăciţi în Paris, inclusiv pe fond de beţie acută. Imposibil. Am cunoscut un imigrant african care şi-a adus unchiul în capitala Franţei, nevorbitor de franceză. S-a pierdut, dar numai pentru vreo jumătate de oră. Vedeţi ? Într-un oraş cristalin e cu neputinţă să te pierzi. Acuma, încercaţi să faceţi o plimbare într-o rezervaţie forestieră din Bucovina. Vă mâncaţi GPS-ul, ascultaţi la mine.

Când vin în oraş am senzaţia că sunt într-o seră. Nu pricep de ce lumea se plânge de frig, sau de ploaie. În oraş, frig ? Cu atâtea clădiri care-şi ţin dos una alteia ? Plouă ? Sigur nu-i un duş oferit de municipalitate din banii puşi la dispoziţie de contribuabili ? Eu aşa credeam. Ploaia e când te afli în câmp, la un ceas bun de sat, şi fulgeră lângă tine, şi calul se sperie, şi tu te sperii, dar undeva în gând, pentru că panica se transmite de la om la animal, de la cal la animal. Nu, vântul nu bate, vijelia îţi umflă cortul, şi tu eşti cu piticul de trei ani în cort, şi întinzi mâna să ţii pânza, să nu vă îmburde, şi mititelul face ca tine, te uiţi la el ca-n oglindă, evident că e liniştit, doar şi tu eşti liniştit. Calmul merge cu caii, merge şi cu copiii.

De la un capăt la altul, natura e o invenţie. Numai Dumnezeu a avut tupeul să ne facă aşa ceva. Sunt un admirator al lucrurilor frumoase făcute de om, staţi aşa să caut pe net ceva frumos să scriu aici, aşa, am găsit : Venus din Milo, Mona Lisa de da Vinci, David de Michelangelo, dar trebuie un tupeu supracosmic să pui spini la trandafiri. Natura e un scandal permanent, o ofensă grosolană şi o perversiune sinistră. Cum să zic, rezonăm mai mult cu structura intimă a betonului armat decât cu semnalele transmise de roiul de albine la urdiniş. Betonul e de-al nostru, noi suntem beton. Singura chestie care seamănă cât de cât cu natura este textul sacru. Vedeţi ? Cine pricepe ceva din Biblie ? Aşa e şi natura. O nebunie întinsă pe mii de pagini.

Mai ţineţi minte cum a fost ultima dată când aţi fost în natură ? Hai că vă amintesc eu. Era 1 Mai, călduţ-călduţ, cer senin şi un soare anesteziat lângă doi norişori debili, castraţi. V-aţi luat carne de grătar şi bere, pentru că natura e mai uşor de suportat când ai maţul băţ şi o stare generalizată de pre-micţiune. Muzică, minge, cărţi şi musai un scaun, să nu vă turtiţi curul de pământul deja turtit la poli. Zi plină de evenimente plăcute : bătut copil, pus nevastă la punct, bancuri groase cu văru’ Văsălie, câştigat campionat familial de remţ (normal, eşti cel mai deştept), revenit acasă cu o combinaţie de alcool la volan), pârţuri şi râgâieli de voie (dacă nici acuma...). Ţi-ai încărcat bateriile, nu-i aşa ?

Nu, nu-i aşa. Ai fost la razboi, Tot ce-ai făcut, eroule, a fost să rezişti. Te-ai încordat din toate fibrele tale urbane ca să ţii natura deoparte, ai fost la fel de dramatic ca un hercule taxând vizitatorii lângă cuşca zăbrelită a leului din Nemeea. Ai mers la iarbă verde (mă rog, era o fâneaţă privată, dar tu încă n-ai conştientizat că iarba verde este doar modul urban de a vorbi despre furajele vacilor pentru iarnă) cu tot calabalâcul tău urban, cu armele tale, împotriva celei mai soft versiuni pe care scârboşenia asta numită natură ţi-o putea oferi : temperatură potrivită, vânt potrivit, soare potrivit, umiditate potrivită. Numai un năuc ar fi venit împotriva acestui arsenal cu mâinile goale, adică fără un mic, fără o manea, fără un rummy, fără o rudă de gradul doi acolo.

Subtil şi intuitiv cum te ştiu, ai priceput că nu pleci victorios de la iarbă verde fără să-ţi răneşti adversarul : ambalaje de la chipsuri, peturi de colă, doze golite de bere. Şi asta dacă vorbim de o simplă remiză. Victoria începe de la tăierea unui copac din care să faci jar pentru ceafa de pui, sau pentru magnificul foc de tabără cu care să faci lumină în miezul zilei. Un orăşean cu o secure la o margine de crâng e ca o teoremă cu demonstraţie la pachet, ca un pastor spumigen măcelărind şapte secole de filocalie, cea mai fină expresie a civilizaţiei cuceritoare.

Textul acesta are ceva început, cuprins cât o burtă dăbălăzată. N-are însă sfârşit. Nu, nu detest natura, mă străduiesc s-o îndur. N-o ador, nu mai mult decât creaţia unui arhitect copleşitor, sau a unui inginer inspirat. Mă gândesc că, dacă Dumnezeu a făcut haloimăsul ăsta şi ne-a ouat pe noi în el, ceva potriveală trebuie să fie, chiar dacă nouă ne pute şi ne înţeapă. Ca să înghit natura de dimineaţa până seara, eu am nevoie musai de condimentul ăsta. E de înţeles, pentru mine natura nu e un grătărel de 1 Mai muncitoresc. N-o pot combate cu mici şi bere. Şi da, atunci când toate se întâlnesc, fericirea are chipul unei zile perfecte de primăvară.

20 de comentarii:

  1. Bre ,fra' esti mai furios ca mine....Da' chiar gandesti ce-ai scris ?ori ai copiat de pe net treburile astea? sti cum zice Ispirescu in "povestea porcului"-dac-ai ascultat de cineva ,nu fi fraier ,ca-ti vrea raul
    -Dac-ai scris din capul tau ,si mai rau...
    Da'stai linistit ca esti gand la gand cu mine
    Concluzia?Avem o depresie mov legata de februarie asta nemernic care in loc sa-si lase naravurile proaste[vant,zapada ,ger s.a.] isi face de cap
    ce sa-i facem ?E luna in care matzele si cainii umbla dupe taur,iti scoti sapele si le ascuti,faci revizia la sapatoare,schimbi uleiu' ,faci o proba ,alegi arbagica,scoti semintele ,te culci seara pe primavara ,te trezesti dis de dimi' pe zapada si ger,....Strainii considera omul matur ,cand ajunge in jurul varstei de 50,si-i cu toate puterile si energiile la maxim...Noi atunci il credem batran si uzat si stricat la cap...Dar aia de dincolo au dreptate !D-aia ne trezim dimineata si ne-apuca dracii cand vedem ca nu putem face azi ce-am planuit ieri...
    S-atunci incepi sa vezi mizeriile din jur ,sa dai cu 'CZii,BMWii si Dumnezeii despre tot ce te-nconjoara,ti se zbarleste neuronu',vecinu-i betiv,nevasta-i proastaBasescuuu.....
    Da' vine primavara!!!o simt!!!si ma duc si dorm in gradina ! sa ma mance paiangu',sa-mi intre furnica,..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. februarie saracu sa tot fie cum trebe,adica plin de zapada,ca dac-ai fi la tara asa l-ai ruga,sa-ti protejeze cultura de cereale si sa-ti afaneze solul de la primavara
      restu is paradigme urbane post-postmoderne,adica preapocaliptice

      Ștergere
    2. Pai daca-s la oras nu unseamna ca n-am dureri prin gradina ...nu de nivelu' hectarelor cu cereale,da' am si stiu ca trebuie zapada da' tot m-am saturat .....

      Ștergere
    3. nu stiu de ce,dar de cate ori pomenesc de cereale,toata lumea isi inchipuie suprafete nesfarsite si muncile sisifice si inrobitoare,cand de fapt nu e vorba decat de niste mii de metri,in functie de marimea familiei,care pot fi muncite in regim manual,asa in loc de lunea de la sera de fitness

      Ștergere
    4. in loc sa te bucuri ca te credem latifundiar-[ce cuvant greu -abia l-am scris]

      Ștergere
  2. Nene Radu, dece ai ales sa mergi pe varianta unui sector zootehnic atat de dezvoltat? Nu era suficient doar cu pasari, 2 porci, cel mult o vaca si cateva oi? In rest livada si cereale. Mergi pe varianta subventiilor?
    Oare intoarcerea la "asa cum faceau bunicii" este tot una cu permacultura si cu tehnica "minimului efort"? Tare as vrea un punct de vedere aici (dupa cum ai timp, ca acum inteleg cu ce te delectezi).
    Toate cele bune.

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna seara.
    Frumos, admirabil, indiferent ce-ai insirat pe hartie sau, ma rog sa nu stricam natura, pe foaia word, in suflet ai altceva. Nu natura e principalul vinovat ci faptul ca ne-am obisnuit cu oale care cresc in cofraje, carnea de la porcul din congelator si laptele din bidoanele de plastic,un traiul comod plin de abundenta nesustenabila din oras. Cred ca pana-n primavara o sa revii la sentimente mai bune.
    O seara buna si o noua saptamana plina de spor si inspiratie.

    RăspundețiȘtergere
  4. Mda, cum scriam si in comment-ul nepublicat la articolul precedent, ma bucur sa te vad reintors in lumea bitilor.
    Din ce scrii mai sus, s-ar putea crede ca te-ai facut smirghel in relatia cu natura. Da' nu te cred ... ca n-ai trage ca nebunul numa' asa, ca sa te afli in treaba. Astept restul istorisilor, sunt convins ca o alta imagine se va dezvalui incet, incet.

    RăspundețiȘtergere
  5. nu sariti la gatul lui, oameni buni! Radu nu face decat sa aduca un avertisment celor naivi (ca mine) care cred ca natura, viata la tara e pt boemi!

    RăspundețiȘtergere
  6. breee chiar nu mai stiti de gluma ?
    moldavul asta ardelenit e sugubat rau,ce se mai amuza de burzuluiala orasenilor dezamagiti,ce zic? inspaimantati de-a dreptul
    de la radioscopeala ozanzei transmutate in paradigma noua,a trecut la chestii mai adanci de psihosubway naturopat
    astept cu interes adevaratele revelatii,care sunt insa atat de personale,incat se va face ca nu stie de ce vorbesc - adevarat este ca sunt si singurul resort autentic care face pasul posibil si suportabil,ba ar putea chiar sa mai faca pe cate cineva implinit si roditor din cand in cand
    cei speriati,asa sa ramana,e spre binele lor
    cu toate astea cred ca omul s-a apucat de prea multe deodata
    e poate si contactul profund al sufletului moldav,uman si cald,cu spiritul ardelenesc batos si orgolios in vana lui cea mai dura,a celor implantati in pamant
    sunt abolut sigur ca isi va reveni,mai intai pentru ca e autentic in toate,chiar si in greseli,apoi pentru ca mai e si educat in scoli-scoli,de la Guenon la zen
    n-are cum sa rateze
    p.s.ii trebe o sauna si un masaj cu iasomie,bree...hihihi[nev(f)asta preda toocmai la Cluj..]

    RăspundețiȘtergere
  7. de ce nu poate fi asa?
    https://www.youtube.com/watch?v=BxREu7gcRx0#t=166

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. poate fi
      si inca permacultorii anglo-saxoni tot au,conform geneticii lor particulare,tendinta interventionismului exagerat,dar Fukuoka este in opinia mea maestrul adevarat si omul simplu totodata,care ne propune solutia cea mai naturala si eliberatoare,pentru ca are in substrat nu numai un simplu model etic-ecologic,ci mult mai mult,o natura spirituala autentica
      problema omului astazi aceasta este,restul se ordoneaza firesc
      suntem in proportii diferite posedati de ideea ca trebuie sa facem mereu ceva mai mult,cand de fapt nu e necesar decat sa (re)invatam sa lasam sa se faca(prin noi),evident nu stand in varful patului,si atunci un acru ori un hectar poate hrani o familie de zece persoane

      Ștergere
    2. Fukuoka stie despre cereale, nenea Geoff stie despre animale, pasari si pomi,... dar cine "dintre noi" reuseste sa faca "toate acestea" in maniera sustenabila? Radha, ai incercat "pe un petec" de pamant?

      Ștergere
    3. Nu m-am facut inteles.Nu este vorba despre ce stie fiecare ci de punctul launtric din care pleaca si se intoarce.
      Lawton si Holzer sunt cei care calaresc natura cu stiinta si cu dragoste impresionante,Fukuoka doar calatoreste inlauntrul ei spre Nicaieri pentru ca este deja acolo.
      Sustenabilitatea este ceva foarte relativ si nu are nici o legatura cu standardele actuale.Odata acestea schimbate ea devine nu numai posibila ci fireasca.

      Ștergere
    4. asa, nu e vorba despre ce stie fiecare...e vorba doar daca "ai incercat". Sustenabil este posibil sa fii, este si firesc sa fii, dar nu devii "de la sine", doar schimband standardele. Dupa cum se vede, este vorba de multa stiinta (uitata).

      Ștergere
    5. Ha asta nu-i nimic dar sa te intorci de-a dreptul in sanul naturii sa-ti lapezi toalele ,ochelarii,telefonul si incaltamintea,sa iei din cui sau de pe jos blana de oaie a lu mata mare si sa pleci de narod in munti .Sa-ti cauti o pestera ,sa culegi fructe ,sa pescuiesti poate sa vanezi cu vre-o bata ,sa mananci bureti pe care tu ca un orasean sadea nu le cunosti ,sa-ti starpesti gura cu mere padurete ,si sa uiti de ficare data unde-i cararea facuta de animale spre adapatoare .Gandeste-te ca esti fericit daca ai o mica pestera pe care sa o imparti cu lilieci si mirosul acidic al rahatului lor .Pe langa frigul pe care sigur o sa-l induri in fiecare seara de vara ,foamea ,oboseala si singuratatea daca nu te fac sa suferi de inanitie ,hipotermie sigur intr-o luna o sa fii nebun sadea.Nici sa vrem nu mai putem sa ne intoarcem in sanul naturii si sa ne contopim cu ea .Indiferent de agricultura pe care o facem ca folosim sau nu chimicale ,ca injugam boul sau ne luam tractor tot una-i simpla noastra prezeta a animalului cu materie cenusie ceva mai multa ca a animalelor va schimba locul in care traieste ca asa ne place noua.

      Ștergere
  8. Asa ma,baga spaima in aia de la custile supraetajate.care merg la birou zi de zi.nu le povesti cum iti canta pasarile in marul din fata casei cand servesti cafeaua la 4 jumate.nici cum bei litra de lapte de la tata vacii cu tat cu spuma si cu germenii care nu s au aliniat la standarde UE.nu le povesti cum iti lasa marul parfum in gura.nu spune nici ca viata la tara iti impune un respect pentru pamant,ca iti arata simplitatea..drept e ca tragi ca boul in jug dar nu cred ca ai vrea sa te intorci la cusca de la etajul 10.acolo iti canta passatul la 6 dimineata,parfum de esapament;)))

    RăspundețiȘtergere
  9. Sunt curios cum a rezolvat Radu problema cu natura si omul modern.
    Dupa parerea mea fara mecanizarea agriculturii si proiectarea ei pe baze stintifice reale , omul modern care traieste din agricultura nu are nici o sansa.

    RăspundețiȘtergere
  10. Au trecut 2 ani de la ultima postare. Ce s-a mai intamplat cu Diribao?

    RăspundețiȘtergere