sâmbătă, 25 februarie 2012

Introducere la construcţiile ecologice (partea a III-a)

Episodul acesta va fi dedicat unui subiect de care a auzit toată lumea: chirpicii. Nu le spune adobe, ca americanii, pentru că astea-s fiţe. Pentru mine Adobe sunt nişte băieţi care au făcut Acrobat Reader, programul cu care se pot citi fişierele minunate terminate cu extensia pdf. Chirpicii sunt chirpici, cu ei se fac case, grajduri şi coteţe. Plus că acest episod este dedicat şi ziariştilor formaţi şi mecanizaţi la banda rulantă a facultăţilor de jurnalism, pentru care chirpicii sunt sinonimi cu sărăcia rurală şi înapoierea mentală, un soi de reminiscenţă a Dark Age-ului de care nu putem scăpa, la fel cum nu putem scăpa nici de toaleta din fundul curţii, nici de căruţele cu cai, nici de oamenii care nu plătesc impozite (toate aceste subiecte delicioase nu vor fi dezbătute aici). Lor şi tuturor iubitorilor de ciment, asfalt şi mase plastice, le dedic acest episod şi cele care vor urma.


Chirpiciul este în mod esenţial o cărămidă uscată la soare. Este fabricat din aproximativ acelaşi material ca şi cărămizile arse, cu diferenţa că acestea din urmă au un conţinut mai mare de argilă, pentru a rezista uscării accelerate în cuptor. Chirpiciul, dimpotrivă, conţine mai mult nisip şi paie sau fân ca armătură, şi se usucă la soare. Din raţiuni care vizează ergonomia lucrului, versiunea în România sunt mult mai mari decât cărămizile obişnuite (cel puţind e două ori, trecând cu uşurinţă de 10 kg). Avantajele sunt cunoscute: se fabrică în regie proprie, sunt destul de rezistenţi la greutatea proprie şi cea a podului, de aceea zidăria nu are nevoie de o structură de rezistenţă suplimentară, iar liantul utilizat este tot lutul. Deci totul eco. Dezavantajele: nu se împacă bine cu apa (în caz de inundaţie sau expunere directă la ploaie se topesc ca zăpada), nici cu tencuielile din ciment. Masă termică e mai bună ca la materialele convenţionale, dar grosimea unei zidării executată după această tehnică nu este grozavă.


Nu-mi amintesc să fi văzute în satele româneşti case din chirpici cu etaj. Şi nu pentru că nu s-ar putea construi aşa ceva, ci pentru că cei care aleg acest material o fac din imperative economice. Cine face casă cu etaj are automat şi bani, şi alege ori cărămizile arse, ori BCA-ul. În România există încă un “stigmat al lutului”, spre care te orientezi pentru că eşti sărac şi-ţi trebuie o casă, nu pentru că te preocupă protejarea mediului ambient şi a sănătăţii familiei tale. Presa întreţine din plin acest stigmat al sărăciei şi al inadaptării la societatea capitalistă, prezentând doar case de lut în diferite stări de degradare, cu crăpături (cauzate de traficul greu din faţa casei!), erodate de fenomenele naturii. Proprietarii sunt şi ei tot timpul jenaţi pentru că locuiesc în casă din pământ, şi principala lor grijă este s-o acopere cu tencuială din ciment şi praf de piatră. Ce contează că îi reduc durata de viaţă la 20-40% din cât ar putea-o avea cu tencuiala din lut? Important este să alungăm cât mai departe odioasa impresie lăsată de cenuşăreasa arhitecturii...


De regulă tehnica chirpicilor este folosită mai cu seamă în regiunile aride, ajungând la niveluri nebănuite de măiestrie în Mexic (unde sunt numite terrones), Yemen, Maroc ş.a. Nu trebuie însă crezut că zona temperată n-ar fi potrivită pentru această tehnică de construcţii. Cu ceva precauţii, rezistenţa chirpicilor ar creşte. De exemplu, uscarea n-ar trebui făcută în soare, ci la umbră şi curenţi de aer. Este de la sine înţeles că blocurile de pământ trebuie ferite de ploaie atât în timpul perioadei de uscare cât şi după aceea. Dacă în compoziţie se adaugă bălegar sau zer, sau pudră de var, rezistenţa împotriva apei are numai de câştigat. Urina fermentată produce acelaşi efect. Mai spun unii că în locul paielor ar putea fi introdusă în compoziţie cânepa europeană (Canabis sativa), numai că a devenit teribil de greu de cultivat această plantă trecută mai nou în grupa drogurilor (s-au văzut suficiente cazuri de băbuţe săltate cu mascaţii pentru creşterea acestei plante din care nici un joint demn de acest nume nu s-a realizate din Epoca de piatră şi până ieri).


Oricât de greu de crezut pare, o tehnologie care a fost atestată arheologic cu dovezi de mii de ani, cunoaşte noutăţi, unele chiar spectaculoase. Pe unele dintre ele le vom menţiona în cele ce urmează. Gernot Minke, profesor de arhitectura lutului la Universitatea din Kassel, Germania, a inventat cărămida cu colţuri rotunjite pentru construirea cupolelor care nu distorsionează sunetul. A doua invenţie este un derivat tehnologic : cărămida de pământ obţinută prin presare mecanică (compressed earth block). Nu-mi dau seama a cui a fost ideea, eu am găsit-o pe site-ul Open Source Ecology. În linii mari este vorba despre nişte chirpici produşi fără apă, şi care nu au nevoie de timpi de uscare. Se câştigă categoric viteză (materialul tradiţional are nevoie de cel puţin două săptămâni de uscare lentă), însă unii spun că se pierde din rezistenţă. Prezenţa apei serveşte drept element de legătură între argilă, care trebuie să se umfle, şi nisip, cu care trebuie să facă priză. La capitolul invenţii mai notăm şi funiile de lut ale profesorului Gernot Minke. Este vorba despre nişte saci lunguieţi din bumbac umpluţi cu un lut destul de fluid. În urma uscării rezultatul este cea mai intestinală decoraţiune interioară care mi-a fost dat s-o văd vreodată.


În ce mă priveşte, nu cred că voi construi ceva deosebit din chirpici. Poate un coteţ pentru păsări de curte, poate un adăpost continuat cu un padoc pentru iepuri. Nu am probleme psihologice legate de această tehnică, doar consider că există abordări categoric mai bune. Mă supără faptul că este nevoie de un timp de uscare, urmat de transportul chirpicilor din locul fabricării la locul asamblării locuinţei. Din punctul meu de vedere aici e multă risipă, şi de timp şi de energie. Seismic o casă din chirpici este prea rigidă, cam la fel ca una din beton. Materialul nu are nici o mlădiere, nici o elasticitate. Termic, abordarea este slabă, zidul rămâne subţire, casa nu se comportă ca o baterie capabilă să acumuleze căldura şi să-i dea drumul treptat când e nevoie de ea. Sigur, este superior cărămizilor tencuite cu ciment, dar se poate mult mai bine. Şi eu vreau mult mai bine decât bine. Artistic vorbind, forma rectangulară a cărămizii uscate la soare te îmbie la căsuţe tip cubuleţ/paralelipiped, adică dobitoceniile pe care le vedem în neosatele româneşti, construite de ţărăşeni manelişti. Desigur, imaginile acestui episod demonstrează că se pot face mici minuni arhitectonice şi din chirpici.

NOTE FOTOGRAFICE:

[1] Locuinţă din chirpici aflată în La Paz, Bolivia, cu suprafaţa de 84 mp.

[2] Detaliu dintr-o cupolă construită cu cărămizi de lut care nu distorsionează sunetul.

[3] Ansamblul cupolei cu cărămizi de lut fonice.

[4] Dom din chirpici al Institutului Goethe din La Paz, Bolivia, utilizat ca sală de concerte.

[5] Baie aflată într-o locuinţă privată din Kassel, Germania, realizată integral din funii de lut. Chiuveta este tot din lut preparat după o reţetă în urma căreia devine impermeabil.


SUPORT VIDEO

Materialul de mai jos este o prezentare foarte utilă a instrumentelor şi a procesului tehnologic (ce pompos sună!) implicate în producerea chirpicilor. Cele două metode sunt "cu ciment" sau "cu paie şi bălegar". Ideea de a folosi cimentul ca stabilizator mi se pare una bucată prostioară. Păi ori suntem eco, ori nu mai suntem?



Filmarea celui de-al doilea material e puţin odioasă, din fericire se aude perfect tanti expertă în chirpici care vorbeşte despre reţetar şi despre organizarea lucrului. Se insistă asupra ideii că paiele dau o cărămidă mai uşoara şi contribuie la izolarea termică. Băgat la cap.



Un material foarte interesant despre o casă din chirpici construită în California în urmă cu 50 de ani, şi care nu a fost niciodată tencuită. Arată puţin cam bine, după părerea mea şi urmează să fie declarată monument istoric (mă rog, dacă americanii au ceva mic şi zbârcit pe continent, acela e Istoria). E clar, ne bat americanii şi la chirpici, suntem copţi!

13 comentarii:

  1. sunt interesat de acest subiect,ba chiar am intentia ca in acest an sa construiesc o casa de pamant :de chirpici,sau de valatuci asta-i intrebarea ?stiti pe cineva care sa fi facut asa ceva recent(proiect,retetar,foto orice...)? va multumesc anticipat!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca vrei sa-ti faci o casa "de pamamant", sfatul meu este s-o faci singur. In Romania exista foarte putini specialisti in asta, eu o cunosc pe doamna arhitect Ileana Mavrodin, dar dumneaei este o fericita exceptie. Cu parere de rau trebuie sa spun ca taranii care fac constructii de chirpici stiu foarte putine despre acest subiect, unii dintre ei chiar mai putin decat foarte putin.

    Legat de dilema chirpici sau valatuci, plaja de optiuni este de fapt mult mai vasta: chirpici, valatuci, saci de lut, cob, pamant presat sau prefabricate din lut? Fiecare tehnica are avantajele si dezavantajele ei. In acest serial sunt cumva descrise caramizile din lut nears (chirpicii). Urmatoarele episode vor oferi descrieri despre celelalte tehnici. Insa nimic nu poate inlocui studiul si experimentele personale. Iar materiale de informare exista pe internet, slava Domnului!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am vazut un tip de caramida cu doua goluri in mijloc, astfel incat la suprapunerea decalata sa rezulte niste coloane de aer.
      1) in ce masura se preteaza acest tip de caramida la a fi confectionat din chirpici ?
      2) cum alegem lutul ?
      3) folosirea trestiei maruntite in locul paielor este o solutie mai buna ?
      4) ce retete fara balegar cunoasteti?
      5) cum s-ar putea "automatiza" fabricarea chirpicilor( matrita etc) ?

      Ștergere
    2. Vă salut gândurile frumoase și luminoase! Eu din ceea ce am reușit până acum să văd și să înțeleg cea mai potrivită tehnică ar fi cea de pământ, cob , lut ... Vă recomand prima dată să citiți seria cărților ”Cedrii sunători ai Rusiei” de Vladimir Megre
      Să ne auzim cu bine!
      Mă puteți contacta dacă vreți să avem un schimb de informații în acest domeniu , adresa mea este : samisha3 arond yahoo . com

      Ștergere
    3. De ce? Exista un motiv suficient de mare ca sa lecturez 9 volume, fiecare a cate 300 de pagini?

      Ștergere
    4. Daca n-ai apucat sa citesti Anastasia din primavara pana acum, ti-o mai recomand si eu o data, daca mai este cazul... ;)

      Ștergere
  3. Draga Luuc, ideea caramizilor cu doua goluri la mijloc este creearea unui efect de tip termos. Nu cred ca trebuie sa fim teribil de impresionati de aceasta gaselnita. Si boltarii de ciment au gauri la mijloc, teoretic creeaza acelasi efect, dar solutia asta constructiva (ma refer la boltarii de ciment) eu personal n-as aplica-o nici la un garaj.

    Nu cred ca se pot face caramizi din lut uscate la soare cu gauri la mijloc. Banuiesc ca se poate incerca. Insa nu vad castigul. Aceste caramizi sunt suficient de masive ca sa asigure o izolare termica destul de buna. In plus, tencuielile din lut in care exista paie sau pleava de cereale izbutesc sa incorporeze mici bule de aer, care izoleaza foarte bine.

    La intrebarea 2 raspunsul e formidabil. Ma aflu in plin proces de studiere a unui anumit lut, aflat pe un anumit teren (al meu). Teoretic, continutul de argila trebuie sa fie de maxim 50%. In rest, e bine sa fie nisip cat mai grosier, si namol deloc sau foarte putin. Discutia e lunga. N-o pot epuiza aici.

    Folosirea trestiei tocate in locul paielor este o solutie pentru tencuieli exterioare. Conditia e ca trestia sa fie perfect uscata. Paiele care se folosesc la cob au rol de armatura, deci nu se toaca. Daca vrei sa folosesti trestie (n-am auzit, banuiesc ca se poate, dar n-am mai auzit), nu trebuie s-o toci. Am auzit de fan folosit in loc de paie, tot cu rol de armatura. Stiu sigur ca se poate.

    Retele nu cuprind obligatoriu balegar. Exista combinatii cu branza alba slaba sau cu zer de oaie, ambele contin cazeina, si fac cam ce face si balegarul. Exista si retete cu par de capra, in vederea producerii reactiei de carbonatare, in urma careia lutul se transforma in roca. Exista retete cu sange de oaie sau vita, ori cu urina. Insa acestea sunt detalii. Pe masura ce serialul va avansa, am sa aduc retete, si voi explica si efectele lor. Unele sunt de-a dreptul spectaculoase.

    Fabricarea chirpicilor a fost automatizata, un american a creat o masinarie care compacteaza chirpicii. Insa rezultatul tine mai degraba de ceea ce as numi caramizi compactate, nu de caramizi uscate la soare. Productia e buna, efortul uman e scutit, insa rezultatul, spun cei care s-au ocupat cu testele, este mai prost. Recomand chirpicii facuti manual.

    RăspundețiȘtergere
  4. (fara legatura -dar nu ma pot abtine:
    am stiut, am stiut
    ca in lista blogurilor pretuite de tine voi regasi unele precum cel al lui Marc Jura- "Decebaluirea"- sau cel inchis de mult- "Viata la tara"..)

    RăspundețiȘtergere
  5. - ce minunat suna: "profesor de arhitectura lutului"! corect!

    RăspundețiȘtergere
  6. Buna ziua tuturor.
    Am dat de blogul acesta intamplator,cautand lucruri despre permacultura.Subiectul pare interesant.Case de pamant/lut/chirpici.Pentru cineva care doreste sa incerce pot veni si eu cu o reteta de lut/chirpici.Nu stiu daca inca functioneaza dar eu am trait-o in copilarie,cand in urma unui traznet o parte a casei bunicilor,dintr-un catun in judetul Bacau,a suferit ceva pagube.
    La reteta s-a folosit,pe langa clasicul lut galben,adunat cu multa truda dintr-o"lutarie"din zona si o cantitate insemnata de faina de grau,ca liant am inteles,var praf ca sa alunge insectele,lana de oaie,care era din abundenta ,bunicii avand o mica stana,paie de grau,netocate,pentru ca au pungi de aer in tulpina si fac o buna rupere termica si ceva balegar,dar doar de cal,deoarece contine multe fibre,amestecate si nedigerate(pentru cine stie nu-i scarboasaa deloc adunarea lor,pentru ca sunt uscate aproape).
    Cantitatile nu le mai stiu exact(se pot incerca diferite amestecuri pana te multumesc)dar stiu ca se foloseau in doua feluri:1,sub forma de caramizi,cam mari ce-i drept,(probabil ajutau la ridicat zidul mai repede) si 2 ca o pasta/mortar pentru tencuit.Aceasata a doua varianta continea o cantitate mai mare de fibre,diverse pentru a rezista intemperiilor.
    Acum va mai pod spune o parere ca un om care traieste majoritar la bloc dar care are si o casa batraneasca,pe langa oras si care-i facuta jumatate caramida economica(aceea cu gauri,pereti de 20cm) jumatate cirpici(grosime peretilor fiind de 44 cm),iar pentru izolatie a fost folosit,initial,de constructorii si stapanii casei,o tesatura de trestie(impletitura trestie cu sarma)aplicata pe peretii de lut/chirpici cu cuie mari(piroane) si apoi tencuiti cu mortar clasic.Eu am curatat respectiva izolatie(care rezista din anii 70 si am optat pentru clasicul polistiren de 10 cm,lucru pe care-l regret oarecum pentru ca mi-ar fi placut sa pastrez stilul acelor vremuri.Eu am inlocuit trestia dintr-o prostie,deoarece peretii sunau a gol si am crezut ca mortarul este dezlipit de pe perete si ca nu-i in regula.Am angajat un mester local care a dat dovada de ambitie si pana ama juns eu sa vad despre ce-i vorba el curatase peretii total aproape si............asta e.
    O zi minunata si o vara racoroasa intr-o casa de lut,ecologica nu saracacioasa.

    RăspundețiȘtergere
  7. Lutul e cel mai vechi material de constructie din lume...cateva constructii din lut sunt si in patrimoniul UNESCO: Construcțiile circulare de lut Tulou din Fujian, in oraşul Shibam, din Yemen, exista blocuri facute din chirpici, de peste 30 de metri, acoperite cu var, care dateaza din sec. XV, in Africa deasemnea exista constructii din lut si chiar un oras foarte interesant realizat exclusiv din acest material... am vazut cateva documentare ARTE pe aceasta tema...se spune ca te simti "zen" intr-o casa de lut, ca are efecte benefice asupra starii de spirit si asupra sanatarii fizice chiar. Nu tot ce e modern e si foarte bun la fel cu nu tot ce e vechi si demodat e inferior calitativ. :) Mi-a placut articolul. La cat mai multe articole inspirate!

    RăspundețiȘtergere

  8. Buna ziua

    De cand am citit despre casuta d-nei arhitect Ileana, visez la o astfel de constructie si stiu ca intr-o buna zi, o voi construi indiferent de cat de multe argumente imi da familia impotriva constructiilor din lut.

    La ora actuala incercam sa pregatim casa parintilor pentru iarna. Casa are cam 65 de ani si este din chirpici si cu acoperisul ei original din tigla. De-a lungul timpului i-am facut diverse reparatii si reconditionari, insa in continuare cand incepe sezonul ploilor, in casa este mai frig decat afara, iar caldura se pierde foarte repede. Oarecum banuiesc ca problemele astea sunt din cauza ca nu avem jgheaburi de jur imprejurul casei si ptr ca fundatia casei este foarte mica, aproape inexistenta. Am vazut asta cand am scos dusumeaua din 2 camere care era pusa direct pe pamant (interesant dupa 50 de ani de stat pe pamant nu era mucegaita), si am turnat sapa din ciment. Am pus parchet in aceste camere, insa acum este si mai frig decat inainte.

    Nu stiu ce am putea sa facem acum ptr ca sa pregatim casa ptr sezonul rece. Ce fel de dusumea ar trebui sa punem si daca putem s-o aplicam peste sapa de ciment. E foarte dificil sa captusim tot podul, insa ma gandesc daca putem sa facem ceva la peretii interiori ai camerei?

    Multumesc

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru peretii interiori si tavan va recomand un tamponament cu panouri termoizolante (RIGITHERM). Incercati o modalitate de fixare,alta decit cea cu adeziv pentru a diminua riscul aparitiei fenomenului de "punte termica".Este indicata formarea unei camere de aer intre perete si panou,necesara impotriva mucegaiului.Pentru dusumea solutia ar fi urmatoarea:fixare cu adeziv direct pe sapa a unor dulapi de lemn cu o grosime de cel putin 3 cm.uscati f.bine.rindeluiti.si slefuiti . Pentru mai multe detalii ma puteti contacta la urmatoarea adresa e-mail: modulsolarsystem.ro@gmail.com

      Ștergere