Anul
trecut, prin august, ne-am gândit, Silviu şi cu mine, să punem mâna să facem ceva
din cob, un cuib de rândunică, orice. Vara se apropia de sfârşit, săpasem
fundaţia pentru casă, începusem să-i băgăm stratul de dren din pietriş
mărgăritar, dar noi aveam dorul argilei frământate cu nisip de la Sasca. Ce să
facem? Zic, o cuşcă de căţel. Voiam pe atunci să-mi cumpăr un Ciobănesc Caucazian,
îmi plac dintotdeauna câinii mari spre foarte mari, dar exclud Dogul German sau
Cane Corso şi în general orice câine cu păr mai mic de cinci degete pe el.
N-are rost să chinui în iarna românească un animal selecţionat într-o zonă cu
climat blând, oceanic.
Chestia e
totuşi că Ciobănescul Caucazian nu are nevoie de cuşcă decât vara, şi anume
pentru umbră. Canicula îl topeşte ca pe-un omuleţ de zăpadă şi-l duce în pragul
apoplexiei. Iarna n-are bai, stă sub ploaie şi se lasă acoperit de ninsoare cu
maximă nesimţire. Deci se justifică o căsuţă din cob, una mărişoară, în care să
se poată roti, şi care să-i furnizeze până la urmă umbra. Aşa că ne-am gândit
să facem o căsuţă circulară, cu raza de 1 metru, înaltă de 1,4 m, şi pe care
s-o acoperim cu pământ, pe care să semănăm iarbă (sau mai degrabă să aşteptăm
s-o invadeze iarba, are şi tărăgănarea farmecul şi beneficiile ei). Am făcut-o
într-un timp record, zic eu, şi în rândurile care urmează am să încerc să scriu
toate observaţiile pe care le-am putut face în acest răstimp.
Ca orice
proiect de începător, a fost mult prea mare în raport cu scopul. Nici măcar un
Ciobănesc Caucazian nu ar fi avut nevoie de o cuşcă cu suprafaţa de 3,14 mp.
Între timp s-a lipit de noi un căţelandru de Ciobănesc Mioritic, care a avut
înţelepciunea să-mi arate încă din timpul construcţiei că niciodată nu va dori
să locuiască acolo: s-a aşezat cuminte în partea de nord, care deja făcea
umbră, şi n-a binevoit să intre sub acoperiş nici măcar când a fost gata.
Hector a iernat la un vecin cumsecade, s-a făcut mare şi lânos ca un berbec, şi
e primul animal de la Diribao. Şi el, şi ciripitoarele locului, apreciază
foarte mult petecul de umbră oferit de Căsuţa Piticilor. Şi asta pentru că, în
cele din urmă, am schimbat destinaţia construcţiei în aceea de loc de joacă
pentru copiii familiei.
Citeşte mai mult!
