miercuri, 15 februarie 2017

Tăierea pomilor și arbuștilor fructiferi - conspect pentru amatori

[Articol scris de Silviu Man]

Am redactat conspectul de mai jos pe baza a nouă lucrări care tratează problema tăierii pomilor. Motivul realizării acestui conspect este foarte simplu: în ultima perioadă am înțeles, mai bine decât oricând, că regula, în România, este ca un “specialist”, un “profesionist” să îți facă lucrarea” prost, iar tu să plătești pentru ea mult mai mult – în termeni de timp, nervi și bani - decât dacă ai fi făcut-o tu singur, învățând pe pielea (și, în cazul ăsta, pe scoarța) proprie. Firește, asta e regula, și cu siguranță sunt și excepții. Atâta doar că această regulă m-a făcut să cred că per total e mai bine să greșești singur decât să ai dreptate cu un specialist. Și atâta doar că eu, personal, nu cunosc nici un specialist în tăierea pomilor, ba din contră, am tot auzit de povești cu ciuntitori și felceri de arbori. Așa că cine are profesioniști adevărați, cu experiență și cu informația la zi, buni cunoscători și dornici să împărtășească din ceea ce știu, să se bucure de ei. Cine nu are sau are, dar vrea să și învețe un pic mai mult, mai cu seamă din proprie experiență, să citească mai jos.

Și mai e ceva – citind mai cu seamă lucrări străine (fie ele englezești, nemțești, americane sau... australiene), am devenit din ce în ce mai sceptic cu privire la anumite lucrări ale specialiștilor români. Uneori am dubii doar cu privire la forma în care acestea sunt prezentate, alteori îndoielile mele vizează însele principiile de la care pleacă. Cine o să aibă curiozitatea să compare live lucrările din conspect, o să aibă din păcate surpriza neplăcută să vadă cât de neglijent sunt realizate cărțile publicate de autori autohtoni (în ciuda eventualei lor experiențe și priceperi tehnice, pe care nu o contest, în virtutea prezumției de nevinovăție). Cărți de o calitate grafică slabă, cu ilustrații precare sau inexistente, cu greșeli grave de ortografie și punctuație, fără index de termeni. Și astea treacă-meargă, dar și mai grav, uneori fără coerență sau teribil de prolixe, pe alocuri pur și simplu imposibil de înțeles de amatorul care le citește și căruia, teoretic, îi sunt destinate. Neprietenoase, neîncurajatoare, dând adesea sentințe definitive unde alți autori lasă loc de îndoială, adoptând un limbaj nejustificat de abstract, cu scorțoșenii academice, fără bibliografii actualizate, promovând uneori idei demult invalidate științific în Occident – precum (ca să aleg dintre cele mai șocante pentru mine) inutilitatea folosirii masticului pentru rănile provocate de tăiere. Și, foarte grav din punctul meu de vedere, neexplicând mai niciodată de ce și ce se întâmplă dacă nu...? Iar la o adică, de exemplu, de ce ar trebui să avem încredere în sfaturile despre tăierea pomilor date de un specialist” care, cu câteva capitole mai încolo, recomandă 16 (da, șai-spre-ze-ce) stropiri pe an numai la măr?

Să revenim la ale noastre. Firește, conspectul de mai jos e în primul rând un instrument de lucru pentru uzul meu propriu, un fel de călăuză personalizată, un exercițiu de lămurire care m-aș bucura să fie de folos și altora. Deși am încercat să ating și să sistematizez toate răspunsurile la întrebările pe care le poate avea un debutant absolut ca mine, el nu ține loc de lectură și de re-lectură, și nu doar a cărților incluse, ci și a celor pe care nu le-am parcurs sau nu le-am inclus în acest conspect. 

Citeşte mai mult!