sâmbătă, 7 februarie 2015

Natură bio în cizme de cauciuc

Aha, deci vouă vă place natura. Aşa. Şi chiar vă gândiţi s-o ocrotiţi, să n-o mai poluaţi, să fie totul frumos şi bine în natură. V-aţi făcut recent testul ăla cu amprenta voastră de carbon şi gata, vă lăsaţi de poluare cum unii se lasă de ţigări, sau de droguri, sau de sex. E groasă tare, faza cu carbon footprint, e ca şi cum ai scuipa în farfurie, gândiţi-vă şi voi, pe de o parte să vă placă natura, iar pe de alta s-o maculaţi cu simpla voastră prezenţă. Păi da. Realitatea e că natura e mişto, mai ales în cărţile poştale. Uneori natura e faină chiar şi în natură.

În general nu-mi agresez cititorii. Nici nu-i linciuresc, recunosc. Acum o să fie altfel. Vouă vă place natura, cum să vă spun, potrivită. Nici prea-prea, nici exagerat de foarte. Cu zahăr brun, două cubuleţe, vă rog. Fără E-uri, dacă se poate. Haideţi să vă zic eu ce e natura bio. Evident, să nu vă imaginaţi că ştiu eu însumi ce zic, nu ştiu decât să scriu texte seducătoare, şi asta-mi dă un aer foarte competent. Am să fac acelaşi lucru şi acuma, am să vă vrăjesc ca un şaman al cuvintelor, am să vă proiectez un univers paralel pe care am să-l numesc nemernic: realitatea, aşa cum e ea.

Natura e cea mai scârboasă chestie care există sau a existat vreodată. Cum zicea Renaud la un moment dat : La mer c’est dégueulasse, les poissons baisent dedans (Marea e scârboasă, peştii se fut în ea), doar că nu e despre mare, e despre natură, iar cel căpăcit constant eşti tu. E patru dimineaţa, te-ai uitat pe portabil şi ştii, afară e întuneric beznă, şi la fel a fost şi la două când te-ai trezit şi-ai mâncat, şi la fel va fi şi la şase când ai să intri înapoi în casă, să-ţi bei cafeaua. Trebuie să ieşi să hrăneşti animalele, micuţul lor dejun dinaintea micului lor dejun. Te afunzi în zăpada aşezată peste stratul reavăn de noroi. Apa îţi intră în cizma de cauciuc pe care ai spart-o as-toamnă la porumb, poate un tulei de porumb, poate o tulpină rebelă de ceva.

Citeşte mai mult!

duminică, 1 februarie 2015

Corpul meu

Bi-bip: Mesaj de interes public: Pentru sănătatea dumneavoastră opriţi-vă din mişcare măcar 30 de minute pe zi. Blurp.

Ştiţi imaginile acelea super-relevante cu tipi grasuţi care, urmând o cură-miraculoasă-şi-foarte-eficace devin tipi drăguţi, sexy, adica deplin futabili? Credeţi că le ştiţi, dar degeaba. Nu v-aţi dat seama. Asta pentru că nu v-aţi uitat cu atenţie. Tipul din stânga, cu ţâţele lăsate peste burta lăsată peste picioarele grăsuţe sunt eu în versiunea pre-Diribao. Tipul din dreapta cu colesterolul evacuat, cu muşchii tonifiaţi şi cu aspectul acela ascuţit de-ţi vine teamă să nu-ţi lase cicatrice pe monitor sunt tot eu, la trei ani de la începutul fermei ecologice de la Diribao. Nu sunt atât de penibil încât să pun poze comparative, dar vă pot povesti destul de mult cele douăzeci şi unu de diferenţe dintre prima şi a doua imagine.

Când am cumpărat bucata de pământ care mi-a permis aterizarea lină la ţară taman de la etajul patru, apartamentul douăzeci şi unu, scara B, aveam 105 kilograme. Flăcău impozant, cu blugi întinşi să pleznească peste şunculiţă, cu burtă numai bună de scărpinat, cu răsuflarea grea când trebuia să mă aplec ca să-mi leg şireturile. Atunci am plantat primii arbori fructiferi. Eram, cred, drăgălaş ca un ursuleţ cu copăceii ăia în spinare, cu cazmaua de inox pe umărul stâng, adunând bălegar de vacă de pe imaş ca să fertilizez în jurul gropilor, mă rog, cam ce cetisem eu prin cărţi.

Citeşte mai mult!