sâmbătă, 12 martie 2011

Abatele Warre, Apicultura pentru toţi (note de lectură)

Matca trăieşte 4-5 ani şi e mai prolifică în al doilea an decât în primul. Nectarul este cules şi de pe frunzele anumitor copaci : stejar, mesteacăn, fag, plop, tei etc. Propolisul este cules de pe mugurii unor specii de copaci : anin, plop, mesteacăn, salcie, ulm etc. Celulele conţin puiet când sunt bombate şi mate, şi miere când sunt plate şi strălucitoare.

Persoanele care riscă cel mai mult să fie înţepate de albine sunt persoanele violente şi cele care degajă un miros puternic (atât plăcut cât şi neplăcut).

Forma de stup care distribuie cel mai bine căldura este cea cilindrică, însă este cel mai scump de construit. Stupul cel mai bun este cel mai apropiat de forma cilindrica, adică turnul format din elemente care se clădesc unul deasupra celuilalt. Dacă stupul este prea înălţat de la sol, este mai expus vântului, deci mai greu de încălzit, iar albinele care vin încărcate cu nectar şi ratează urdinişul se ridică mai dificil de la sol. Modelul stupului propus de Warre este la jumătatea distanţei dintre ştiubeiul de altădată şi stupul modern.

Abatele Warre pledează pentru rămânerea stupinii cât mai aproape de natură. Pentru aceasta, informaţiile pe care le oferă despre fiziologia albinii sunt foarte preţioase. Apicultura modernă poate obţine rezultate mai mari decât apicultura tradiţională, însă preţul plătit este foarte mare : debilizarea roiurilor stresate şi suprasolicitate, eforturi umane şi investiţie foarte mari. Uneori, este vorba pur şi simplu de fraudă (atunci când mierea este de fapt produsă din sirop de zahăr).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu