marți, 5 iunie 2012

Edward H. Faulkner, Refacerea solului (note de lectură)





Capitolul 1. Raportul progresului înregistrat timp de şapte ani

Este nevoie de o tehnică a reabilitării solului care să fie concomitent clară şi economică. La fel cum omul este un scop în sine, şi solul este un scop în sine.

Autorul stabileşte teza conform căruia cineva poate să-şi amelioreze solul concomitent cu cultivarea plantelor.

Pe terenul cumpărat de Faulkner nu s-a adăugat var, nici compost, nici bălegar. Singura lucrare agricolă făcută înainte de fiecare cultivare a fost discuitul, şi singura ameliorare a fost incorporarea superficială în sol a resturilor fiecărei recolte.

Dezvoltarea solului înseamnă diferenţa dintre a alege cultura agricolă care se potriveşte pământului pe care-l ai şi a transforma solul de aşa manieră încât să poată susţine orice cultură agricolă.

Aratul se justifică doar în cazul desţelenitului unei suprafeţe necultivate. O simplă grapă cu disc este suficientă pentru a pregăti un teren care a fost cândva arat.

Refacerea solului presupune recreerea condiţiilor de viaţă ale micilor creaturi (insecte sau chiar mai mici) care îl îmbunătăţesc şi-l mobilizează. Doar dacă solul este într-o condiţie bună putem să stăvilim răul făcut de insecte şi boli. De fapt, solul este lucrul cel mai uşor de ameliorat de către om, iar Natura trebuie să se ocupe de lumină, căldură şi umiditate.

Capitolul 2. Agricultura cu teamă

Fermierii americani sunt conduşi şi dominaţi de frică. Acolo unde se face agricultură la scară mare, comercială, piaţa este cea care poate distruge mii şi mii de fermieri, chiar dacă aceştia şi-au făcut cu prisosinţă meseria. În acest tip de agricultură stresul este inevitabil.

Farmers of Forty Centuries, cartea profesorului King despre metodele agricole chinezeşti şi japoneze, primită cu multă răceală în SUA şi uitată atunci când s-a întocmit lista celor mai importante 250 de lucrări despre pedologie şi conservarea fertilităţii solului, este fundamentală.

Capitolul 3. Ce-a fost înainte

Ceva experienţe din copilăria autorului, agricultor la a doua generaţie.

Capitolul 4. Celule blindate

După toate observaţiile făcute de autor, dăunătorii atacă doar plantele slabe, nu şi pe cele puternice. S-ar părea că există o conexiune între calităţile solului şi vigoarea plantelor.

Chiar dacă ar vrea, cei mai mulţi dintre oameni n-ar putea mânca sănătos. Agricultura industrială produce doar acele mărfuri alimentare care pot fi obţinute mecanizat. De exemplu, fructele şi nuciferele nu pot fi produse mecanizat, şi sunt esenţiale pentru păstrarea sănătăţii oamenilor.

“Un sol viu este unul atât de plin de o multitudine de creaturi încât urmele lor pot fi văzute în fiecare lopată de pământ. Puţine soluri sunt aşa. De fapt, cele mai multe sunt atât de compactate (cu excepţia celor nisipoase) încât creaturile minuscule au fost demult alungate. Aratul nici nu conta atât de mult cât timp pământul a fost încă negru datorită materiei organice descompuse, dar atunci când ultima tuşă de culoare a dispărut – arătând că materia organică plecase – solul a devenit atât de compact încât furnicile, viespile, viermii, şi alţi locuitori ai solului au plecat să locuiască în altă parte.

Atunci când acest lucru s-a întâmplat, partea minerală a solului – din care recoltele obţinuseră o abundenţă de minerale – nu mai era saturată cu acizii eliberaţi de descompunerea organică. Anterior, aceşti acizi eliberaseră mineralele necesare din praful microscopic de rocă şi făcuseră ca acestea să ajungă, sub formă solubilă, în umezeala solului care găsise spaţiu printre particulele de rocă. Rădăcinile plantelor, atunci, în căutare de minerale, absorbeau această apă încărcată cu minerale care devenea parte componentă a plantelor. Creşterea plantelor era automată, la fel ca în Grădina Paradisului, şi aşa cum este în orice buruiană de azi. O astfel de hrană completă a unei plante înseamnă creştere sănătoasă. Mineralele oferite de sol atunci când o mulţime de acizi organici este prezentă pentru a le extrage din masa solului constituie o armură autentică a sănătăţii. Fiecare celulă a unei plante hrănite astfel devine în mod firesc rezistentă la insecte şi îmbolnăviri, tocmai pentru că are un scut în fiecare celulă.” (p. 35)

Capitolul 5. Nimic artificial!

Tatăl autorului a fost unul dintre promotorii utilizării îngrăşămintelor chimice în zona sa. Concomitent însă, tatăl autorului era unul din marii utilizatori de îngrăşăminte organice.

Autorul a refuzat orice tip de îngrăşământ (inclusiv cel de origine animală), reabilitând solul doar cu ajutorul îngrăşămintelor verzi.

Este adevărat că SUA deţine foarte multă cunoaştere ştiinţifică, totuşi nimic nu din ea nu este pus în practică dacă nu trece printr-un filtru comercial. De exemplu, descoperirea bacteriilor care fixează azotul atmosferic în sol nu a primit nici o aplicaţie comercială, şi a fost înlăturată în favoarea sintetizării azotului pe cale chimică.

Capitolul 6. Mineralele “absente”

Nu este deloc sigur faptul că dacă testele nu găsesc un anumit mineral într-un sol, plantele care vor creşte acolo nu-l vor găsi. Explicaţia ar fi faptul că plantele pot absorbi şi acumula elemente dintr-un sol în care concentraţia este atât de scăzută încât nici un test n-o poate sesiza.

O a doua explicaţie, poate mult mai realistă, este aceea că apa capilară aduce la suprafaţă elementele minerale ale subsolului, făcându-le accesibile plantelor.

Capitolul 7. Prea scoţian pentru a ara

Atunci când se ară, resturile organice ale culturii anterioare sunt îngropate în pământ. Ele se găsesc astfel mult sub posibilităţile iniţiale ale plantelor de a le exploata. Cât timp plantele cresc, apa spală resturile organice de multe substanţe minerale, de care însă noua cultură nu profită câtuşi de puţin.

Fermierii pierd mai multe minerale prin eroziunea de suprafaţă decât utilizează în culturi.

Pământul, dacă nu este arat, îşi poate vindeca singur lipsurile minerale. Arătura se justifică doar în cazul pământului înţelenit, o singură dată.

Preocupările legate de existenţa mineralelor necesare creşterii plantelor ignoră realitatea situaţiei: dacă trecem de stratul extrem de subţire de humus, planeta noastră este una fundamental minerală.

Apa care circulă prin sol este întotdeauna plină de mineralele pe care le poate culege. Nu există apă pură.

Capitolul 8. De ce să nu irigăm?

Excesul de apă este la fel de rău ca şi absenţa apei. Plantele îşi extind rădăcinile doar aproape de suprafaţa solului, adică exact stratul cel mai expus la secetă.

În mod cu totul ciudat, cei mai mari amatori de irigaţii sunt fermierii din zonele unde precipitaţiile sunt suficiente pentru dezvoltarea plantelor.

Motive pentru a refuza irigarea:
a) chiar şi cel mai ieftin sistem de irigare costă mai mult decât utilizarea apei pe care o furnizează gratuit natura;
b) odată ce un sistem de irigare este amplasat, tentaţia de a-l utiliza mai mult decât este necesar e aproape inevitabilă;
c) plantele irigate devin dependente de irigaţii, pentru că rădăcinile lor se învaţă să primească, nu să caute;
d) apa din sol este încărcată de minerale, în vreme ce apa din irigaţii ar putea fi lipsită de resurse.

Oamenii de ştiinţă sunt prea ocupaţi ca să analizeze tehnicile agricole din punct de vedere al sănătăţii consumatorului.

Capitolul 9. Fără foc sub cazan

Pentru foarte mulţi oameni, ideea de conservare a solului prezintă o inducere în eroare, pentru că a conserva înseamnă a păstra. Numai că solul nu poate fi păstrat, nefiind o realitate statică (precum cheresteaua sau cărbunele), ci una dinamică.

Solurile agriculturii moderne sunt nedinamice. Solul Grădinii Paradisului era spontan.

Gunoiul de grajd nu trebuie introdus cu plugul sub brazdă, ci lăsat la suprafaţă.

Puţini fermieri rezistă tentaţiei de a obţine un venit suplimentar din pământul lor, utilizând resurse care ar fi necesare pentru ameliorarea calităţii solului.

Solul plin de humus este ca un burete. Nu poţi avea eroziune prin scurgerea apei pe un astfel de sol sănătos. Trebuie nici mai mult nici mai puţin decât un miracol pentru ca apa, atrasă natural de forţa gravitaţiei, să nu intre în pământ ci să urmeze linia pantei şi să-l părăsească.

Prezenţa sau absenţa materiei organice abundente este strâns legată de numeroase probleme ale solului, şi atunci când furnizăm materie organică din abundenţă la intervale frecvente, automat vom corecta numeroase tulburări.

În urmă cu cincizeci de ani încă era foc sub cazan, astăzi focul s-a dus. Mai concret, cele mai multe dintre solurile americane conţineau suficientă materie organică încât erau capabile să absoarbă şi să reţină la suprafaţă suficient calciu pentru a-l furniza recoltelor. Astăzi, materia organică a dispărut din practic toate solurile agricole ale Statelor Unite.

Solurile au devenit din ce în ce mai puţin capabile să susţină vechile varietăţi. În fapt, hibridările repetate sunt adaptări ale plantelor la soluri din ce în ce mai vitrege.

Capitolul 10. Subzistenţă de pe urma solului

Sănătatea oamenilor ar putea fi un produs direct al solului.

Gustul este asociat conţinutului de minerale, iar legumele diferă enorm între ele din punctul acesta de vedere.

Cunoaşterea noastră despre vitamine porneşte de la deficienţele hranei noastre. Dacă hrana ar fi corectă, această cunoaştere ar fi deplin inutilă.

Oamenii de ştiinţă acordă o prea mare importanţă cantităţii recoltei, măsurabilului, şi pierd din vedere calitatea ei.

Materia organică este un absorbant. Orice material care a avut în el viaţă se comportă astfel.

Pământul reabilitat organic se simte din ce în ce mai bine producând recolte din ce în ce mai mari în fiecare an. Teoria convenţională spune că, pe măsură ce recoltele cresc, creşte şi furtul de fertilitate din sol, de aceea este nevoie de îngrăşăminte artificiale. Numai că hoţul nu este recolta, ci plugul.

Capitolul 11. Aventuri în cultivarea plantelor

Rotaţia culturii nu este necesară pe un sol sănătos. Altminteri, motivul pentru care se impune rotaţia culturilor ţine mai ales de evitarea îmbolnăvirilor, care sunt foarte rare şi neglijabile ca impact pe un sol revitalizat. Solurile foarte fertile conţin substanţe care omoară bacteriile ce produc îmbolnăvirile.

Un sol mai bun pare să ofere condiţii unor fructe/legume mai dulci.

O ciupercărie poate fi amenajată în aer liber, într-un loc umbros, pe un pat de frunze de pădure care putrezesc timp de 2 ani.

Capitolul 12. Soluri sărace

Solurile Americii sunt sărace. De aceea America este obligată să importe alimente din toate colţurile lumii, pentru a satisface o dietă săracă. Însă nu a fost întotdeauna aşa, când au venit pionierii din Europa au rămas uimiţi de calitatea solurilor găsite în Lumea Nouă.

Capitolul 13. Ceva pentru nimic

Materia organică în contact cu apa absoarbe de câteva ori masa proprie, pentru că materia organică primeşte apa în interiorul particulelor. Masa minerală reţine mult mai puţin, pentru că primeşte apa doar la suprafaţa particulelor.

Având în vedere că materia organică este aproximativ 50% carbon, cel mai important produs al descompunerii ei este dioxidul de carbon. Acesta se dizolvă rapid în apă, deci procesele de descompunere produc constant acid carbonic. Acesta din urmă dizolvă particulele minerale din sol şi pun produsul la dispoziţia plantelor.

Reconstrucţia solurilor face ca toate informaţiile legate de dăunători să fie inutile.

Capitolul 14. În acest răstimp, ce e de făcut?

Cel mai bine este să avem grădina noastră şi să fim capabili să ne cultivăm propria hrană.

Un comentariu:

  1. Salut.
    Am nevoie de putin ajutor pentru vreo 2000mp.
    deja am pus legumele in pamant dar asta nu este o problema pentru ca nu gandesc numai pentru acest an
    vreau sa transform zona specificata si as avea nevoie de niste sfaturi. exista vreun forum unde ii gasesc pe toti cititorii acestui site?

    vedere de ansablu:
    * peste toata suprafata vreau sa arunc iarba si trifoi (o sa cosesc cu o secera daca o sa fie cazul si furajele nu vor fi folosite - in prima faza - ca furaje pentru animale ci vor fi lasate rasfirate pe sol); apoi
    * pe liniile legumelor, vreau sa fac dungi de mulci de aprox 20cm
    * pentru compatibilitatea din gradina o sa citesc mai atent postarile anterioare

    Intrebari
    1. unde gasesc sa cumpar seminte de iarba (vreo 3-4 tipuri)
    2. unde gasesc sa cumpar trifoi
    (bineinteles, dupa ce primesc info de la voi referitoare la tipuri de iarba/trifoi recomandate).
    3. cum fac cand vreau sa arunc ingrasamant de resturi animale (balegar uscat)? arunc primavara/toamna cand vegetatia de abia apare/dispare?
    4. aveti retete de ingrasamant natural (eu am balegar -sper vreo 3 carute pe care sa le iau la sf asta de saptamana, iarba, pamant, apa din put). reteta ce-a mai usoara este sa le amestec dar ma gandesc ca in anumite cantitati si procese (stratificare, udare, amestecare) pot scoate ingrasamant mai de calitate (am citit intr-un post anterior ca daca nu este bine facut, balegarul poate putrezi si zero ingrasaminte - cel putin asa am inteles).

    Daca spuneti ca exista un forum pentru discutiile voastre, mut comentariul acesta pe acel forum

    Va multumesc pentru ajutor,
    V.

    RăspundețiȘtergere