Hans Wagner, Asocierile de plante în grădina de zarzavat (note de lectură)

Editura Terre vivante, Mens, France 2001

Între plante există atracţii şi repulsii naturale. Pentru această ştiinţă a interrelaţionării plantelor s-a propus numele de alelopatie. Pentru a evita ca anumite plante să nu-şi dăuneze reciproc, trebuie o bună rotaţie şi vecini adecvaţi.

Plante aromatice din grădină contribuie la protejarea legumelor împotriva bolilor şi le permite o creştere sănătoasă.

Anumite plante se iubesc, altele nu

Salata plantată alături de pătrunjel suferă enorm. Nici plantată după pătrunjel, salata nu se va descurca prea bine.

Ţelina şi conopida o duc de minune împreună.

Trandafirii şi morcovii nu cresc bine după ei înşişi. Tomatele, dimpotrivă, n-au nimic împotrivă dacă sunt cultivate după alte tomate.

Atunci când limacşii devin o plagă, asmăţuiul (hasmaţuchi) poate ajuta.

Bacteriile şi ciupercile dăunătoare se înmulţesc foarte uşor în monoculturi. În cazul culturilor asociate, se lovesc de o limită: o altă plantă, pe care n-o pot invada.

Morcovul şi ceapa merg foarte bine împreună. Morcovul alungă musca cepei, ceapa alungă musca morcovului.

Roşia alungă şi ea musca morcovului. Acesta din urmă menţine umiditatea de la piciorul roşiei şi-i alungă purecii.

Păstârnacul se împacă foarte bine cu roşia.

Mazărea şi varza, sau mazărea şi conopida merg foarte bine împreună.

Mărarul poate fi semănat împreună cu: mazărea, morcovul, castravetele, salata, ceapa.

Cimbrul alungă purecii fasolei. Ridichea roşie se dezvoltă foarte bine la rădăcina fasolei.

Limba mielului protejează foarte bine varza de limacşi.

Lista asocierilor favorabile

Usturoi + morcov, castravete, căpşun, ceapă, praz, tomată, trandafiri, arbori fructiferi.

Sfeclă + mărar, fasole, ceapă, cimbru.

Morcov + usturoi, mărar, varză, arpagic, andive, ceapă, praz, mazăre, ridiche, salată, tomate.

Ţelină + varză, spanac, fasole, praz, mazăre, tomate.

Varză + sfeclă, limba mielului, ţelină, castravete, spanac, fasole pitică, mazăre, salată, tomate.

Conopidă + ţelină, fasole pitică, phacelia, tomate.

Gulie + sfeclă, spanac, căpşun, fasole, praz, mazăre, salată, tomate.

Castravete + mărar, busuioc, ţelină, varză, spanac, fenicul, fasole căţărătoare, salată, ceapă.

Spanac + varză, căpşun, fasole, mazăre, ridiche, salată, tomate.

Fenicul + castravete, andive, salată.

Fasole căţărătoare + sfeclă, castravete, salată, spanac.

Fasole pitică + mărar, sfeclă roşie, limba mielului, ţelină, varză, castravete, căpşun, mazăre, cartof, sfeclă, tomate.

Ceapă + usturoi, mărar, morcov, castravete, păstârnac, salată, tomate, trandafiri şi arbori fructiferi.

Praz + morcov, ţelină, spanac, căpşun, tomate.

Mazăre + morcov, ţelină, varză, spanac, ridiche.

Ridiche de lună şi ridică de iarnă + morcov, creson, căpşun, fasole, salată, tomate.

Salată + mărar, sfeclă, limba mielului, castravete, varză, gulie, spanac, fasole, mazăre, ridiche, tomate.

Tomate + limba mielului, morcov, ţelină, varză, spanac, ceapă, păstârnac, pătrunjel, praz, salată.

Fasolea şi mazărea nu apreciază ceapa.

Nucii şi absintul au un efect inhibitor asupra vecinilor, oricare ar fi aceştia.

Lista asocierilor negative

Usturoi - varză, fasole.

Sfeclă roşie - spanac.

Morcov – mentă.

Varză – alte varietăţi de varză, ustiroi, ceapă.

Conopidă – fenicul.

Castravete – ridiche, hrean.

Spanac – sfeclă roşie.

Fenicul – gulie, tomate, fasole.

Fasolea căţărătoare – usturoi, fasole pitică, ceapă, praz, mazăre.

Fasolea pitică – fenicul, fasole căţărătoare, ceapă.

Salată – ţelină, creson, pătrunjel.

Ceapă – varză, fasole, praz, mazăre.

Praz – fasole, mazăre.

Mazăre – fasole, ceapă, praz, tomate.

Ridiche şi hrean – castraveţi.

Tomate – sfeclă, varză roşie, fenicul, mazăre.

Cum să porneşti o grădină cu culturi asociate

Planificarea cu grijă este cheia.

Cărările pot fi semănate cu trifoi.

După ce s-au cules ultimele legume, se recomanda folosirea unui îngrăşământ verde : muştarul. Acesta dispare aproape de la sine în timpul iernii, fără nici un efort din partea grădinarului.

Important este ca terenul să fie tot timpul acoperit, fie cu legume, fie cu îngrăşăminte verzi.

Este bine de făcut un plan pe hârtie al grădinii de zarzavat, cu fiecare strat în parte. De răspuns la întrebările următoare :
a) Care va fi talia legumelor ?
b) Câte plante vor fi necesare?
c) În funcţie de dimensiunile legumelor, trebuie prevăzut un singur rând sau mai multe?
d) Ce se va semăna în stratul din stânga şi în cel din dreapta?
e) Noile culturi le vor suporta pe cele precedente ?
f) Vor fi ele într-o vecinătate bună?

Grădina culturilor asociate se sprijină pe principiile de bază următoare:
a) grădina este întotdeauna verde;
b) lucrul solului nu presupune niciodată săparea lui în profunzime, ci doar o greblare;
c) îngrăşăminte verzi şi compost.

Câteva trucuri pentru a avea o grădină reuşită

Semănarea directă, adesea dispreţuită de grădinari, prezintă câteva avantaje importante:
a) avem o mai mare alegere de varietăţi şi seminţele costă mai puţin decât plantele;
b) seminţele pot fi reînnoite după plac;
c) plantele se dezvoltă fără să fie perturbate de transplantare;
d) plantele semănate direct sunt mai puţin sensibile la boli şi sunt mai rar atacate de limacşi şi alţi dăunători ;
e) adesea legumele semănate direct sunt mai avansate decât cele repicate.

Principiul care stă la baza preparatelor din plante este acelaşi cu cel care e la baza mulciului: dăm solului ceea ce el ne-a dat. Purinul din aromate (de exemplu : purinul de urzici) fortifică plantele şi îndepărtează dăunătorii. Numai că trebuie să ştim exact cum să lucrăm cu ele, purinul de urzici fiind foarte concentrat, deci prea puternic atunci când este în contact direct cu plantele.

Un purin se prepară întotdeauna foarte uşor:
a) se umple un recipient din lemn, lut sau plastic, pe jumătate cu plante, apoi se completează cu apă rece (de preferinţă apă de ploaie);
b) este recomandabil să adăugăm câţiva pumni de argilă pentru a atenua mirosul care se degajă în cursul fermentării;
c) procesul de fermentare începe, în funcţie de temperatură, după câteva zile sau o săptămână; se amestecă la fiecare câteva zile;
d) după trei sau patru săptămâni, fermentarea este terminată şi purinul poate fi utilizat.

Se face purin din următoarele plante:
a) brânca ursului (Heracleum sphondilyum);
b) frunzele de varză;
c) frunzele, florile şi fructele de soc;
d) tătăneasă;
e) urzică;
f) păpădie;
g) pătlagină.