joi, 2 februarie 2012

Introducere la construcţiile ecologice (partea I)

Citeam în urmă cu ceva ani la René Guénon că modernitatea este o conspiraţie, una care se va risipi de la sine atunci când oamenii vor re-înţelege adevărata valoare a lucrurilor. Am avut nenumărate ocazii de atunci să mă lămuresc în privinţa profunzimii acestor cuvinte. Suntem, cei mai mulţi dintre noi, victimele acestei monstruoase conspiraţii. E neîndoielnic adevărat pentru lumea ideilor, e valabil în ceea ce priveşte abordarea sustenabilă a agriculturii, e nu mai puţin adecvat în privinţa materialelor de construcţii. Una dintre cele mai sinistre păcăleli care a făcut ravagii în ultimii 78-80 de ani este aceea a îndatorării pe viaţă pentru a cumpăra un apartament sau pentru a clădi o casă pe pământ. Indiferent de ce spune teoria juridică, ipoteca pe care o bancă o are asupra unui imobil este chiar o formă de proprietate - aceea a băncii, pentru că ratele pe care le plăteşte "cumpărătorul" sunt asimilabile până la urmă chiriei lunare. Şi nicicând nu a existat o disproporţie mai gravă între efortul făcut şi lucrul obţinut.


Hai să zicem că pe planeta Pământ ar exista un material de construcţii abundent, aflat practic la îndemâna a peste 80% dintre oameni, în cantităţi copleşitoare, gratuit sau la preţuri derizorii (de genul sub 10 dolari tona, esenţialmente pentru transport). Sună halucinant, nu? Să împingem ipoteza şi mai departe, zicând că acest material nu este numai omniprezent, dar este în plus şi cel mai bun posibil pentru a construi case în care să locuiască oameni, pentru că e capabil să ţină răcoare vara şi să înmagazineze căldură iarna, este impermeabil la apă cu un tratament simplu dar permeabil la vaporii de apă, adică adio igrasie, este complet nepoluant ba chiar purifică aerul. Pare ştiinţifico-fantastic, nu? Ce poţi face ca să opreşti toate astea? E simplu, creezi un material de construcţii scump, poluant şi prost, ca să facă cineva bani din monopolul ăsta, mulţi bani. Un material din care să faci clădiri care se încing vara şi se răcesc bocnă iarna, ca să fie nevoie să le conectezi ca pe bolnavi la aparate, pompând energie contra bani, mulţi bani. Un material care să fie permeabil la apă, dar să stopeze vaporii de apă, ca să ai condiţii de mucegaiuri, şi astfel clădirile să se renoveze periodic, pentru bani, mulţi bani, iar oamenii să se trateze împotriva astmului. Mai are rost să spun că pe bani, mulţi bani?


Numai că n-am expus o ficţiune, ci o conjuraţie. Materialul de construcţie cel mai bun şi cel mai accesibil, aproape întotdeauna gratuit, este lutul, şi se găseşte chiar sub picioarele noastre. Moment în care începem să strâmbăm din nas, e normal, am fost spălaţi pe creier, şi atunci când circumvoluţiunile ni se trezesc la viaţă avem aşa, ca o greaţă la stomac. Aerul tare al adevărului e insuportabil la început. Ziceam că Dumnezeu nu ne-a dat numai mâncare pe pământ, ci şi cu ce să ne face casele. Şi a dat atât de mult încât niciodată nu ar putea fi epuizat, dăruind şi pe bogat şi pe sărman deopotrivă, fără să ceară nimic în schimb. E greu să admitem că aerul, apa, mâncarea şi materialele pentru case au fost puse la îndemâna tuturor oamenilor, că n-a trebuit inventat nimic, ba chiar că rodul « progresului » e de fapt un şir de piedici pe care ni le-am pus singuri în timp ce ne aflam în plină fugă... La mai puţin de 1 metru sub pământ se află un material care întruneşte toate condiţiile pentru a face o casă uscată, sănătoasă, estetică şi nepoluantă. Cu ceva efort fizic, cu inspiraţie şi amuzament, ajutat de tehnologii subrudimentare, oricine îşi poate face o casă fără să se îndatoreze pentru un sfert de secol la cămătari.


De fapt, se poate mult mai mult decât atât, mai mult decât frumuseţile pe care le vedem la Muzeul Satului. Din lut yemeniţii fac palate înalte de peste 40 de metri. Aproape toate moscheile africane, minarete majestuoase sunt făcute din lut. Marele Zid Chinezesc, singura construcţie arhitectonică ce se vede din spaţiul cosmic, este construit în cea mai mare parte din lut, acoperit sau nu cu piatră. Ironic, nu ? Civilizaţia pre-columbiană Anasazi a lăsat ruine într-o foarte bună stare de conservare ale unor clădiri construite din chirpici (adobe). Piramidele precolumbiene din America Centrala si de Sud sunt umplute si ele cu lut. În Europa de Vest există clădiri din lut locuite, de 3-4 etaje înălţime, datând de 4-500 de ani, într-o stare de conservare excelentă. Mortarul roman, care a fost folosit de la îmbinarea pietrelor din Colosseum şi până la catedralele medievale, era o combinaţie de lut şi var, la îndemâna oricărui ţăran cu un pic de glagorie.


Ne place sau nu, la edificarea palatului Versailles n-a intrat nici un sac de ciment. Pereţii Catedralei Sixtine n-au cunoscut niciodată varul lavabil. Termopanele actuale sunt puerile în raport cu sticla flexibilă care există de sute de ani la multe dintre catedralele gotice, şi al cărei secret de fabricaţie s-a pierdut. Fundaţiile rigide din fier-beton şi ciment răspund incomparabil mai prost la cutremure decât fundaţiile fără liant din pietre aşezate cu artă unele peste altele. Suprema prostie arhitecturală şi tehnică a fost atinsă la casele americăneşti, coborâte la nivelul de consumabile, utilizabile cam atât timp cât se plăteşte ipoteca. Ca să treci de la locuinţe cvasi-gratuite care ţin 500-1000 de ani cu întreţinere accesibilă celor necalificaţi, pentru a ajunge la locuinţe hiperscumpe, nocive pentru sănătate şi mediu, necesitând cantităţi enorme de energie pentru a fi fabricate, şi alte cantităţi uriaşe de energie pentru a fi menţinute în parametri suportabili pentru om, e nevoie de o conjuraţie.


Ideile moderne parodiază ţesătura metafizică a lumii tradiţionale. Mâncarea pe care ne-o oferă producţia de masă maimuţăreşte adevărata hrană de care avem nevoie pentru a fi sănătoşi. Locuinţele pe care cu greu le obţinem sunt păcăleli arhitectonice pentru care ne amanetăm viitorul nostru şi al copiilor noştri. În ciuda a ceea ce se spune, scump nu înseamnă şi bun, pentru că niciodată cantitatea nu a putut servi ca măsură calităţii. Bun poate fi şi adesea este ceva foarte ieftin sau gratis, dar inteligent. Ce e nou nu este adesea superior a ceea ce este vechi, ba chiar dimpotrivă. De fapt, dacă noul este produsul complexului industrial, poţi paria că este scump, prost, strident, perisabil şi urât. Compară cu produsele meşterilor din vechime şi-ai să-mi dai dreptate. În cele ce urmează, în câteva texte, voi trece în revistă principalele tehnici de construcţie ecologică (cob, straw balls, earthbags, earthship, rammed earth etc.), cu avantajele şi dezavantajele lor. Prezentări succinte, comparaţii cu tehnici înrudite sau cu tehnicile moderne. Ceva filmuleţe, linkuri, cărţi. În urmă cu câteva luni, un articol stupizel despre Sepp Holzer m-a făcut să descopăr permacultura, să citesc clasicii curentului aproape în întregime şi să-mi doresc să aplic această paradigmă pe pământul meu. Cine ştie câte case se vor face pornind de la acest mic serial? La urma urmei, nu este vorba despre vreo exotică soluţie alternativă, ci de chiar SOLUŢIA. Alternativele modernităţii s-au răsuflat.


Note fotografice:

(1) Minaretul moscheii Al-Mihdar din Tarim, Yemen. Înaltă de 38 de metri, construcţia este făcută din chirpici realizaţi manual.

(2) Acoperiş tip cupolă din chirpici, cu o deschidere de 5,2 m şi o înălţime de 4,6 m, cu deschidere în partea superioară. Aparţine unei reşedinţe tip office construită în 1992 într-o suburbie a oraşului Kassel din Germania şi respectă toate standardele ecologice.

(3) Capela Reconcilierii din Berlin, Germania. Peretele este din lut bătătorit (rammed earth), are 7,2 m înălţime şi 0,6 m grosime).

(4) Locuinţă făcută din baloţi de paie acoperiţi cu argilă (straw balles), construită în plin deşert, în Taos, New Mexico, SUA. Colectează pasiv energia solară prin geamurile frontale îndreptate spre sud, zidul masiv de lut din interior, la care se adaugă izolaţia termică naturală deosebit de eficientă.

(5) Locuinţă construită de Alison Kennedy şi prietenii ei din saci umpluţi cu lut (earthbags). Bugetul antrenat a fost ridicol.

(6) Dom din saci umpluţi cu lut (earthbags) construit de Kaki Hunter şi Donald Kiffmeyer.

15 comentarii:

  1. Citesc de ceva vreme blogul si vreau sa va felicit. Va admir indarjirea cu care scrieti. Imi place umorul de care dati dovada si in unele texte. Ma mira doar lipsa comentariilor. D'asta am si insistat sa las unul. Toate cele bune.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc pentru rabdarea de a fi citit textuletul de mai sus. Multumesc si pentru aprecieri, vin dintr-o inima generoasa. Comentarii sunt, dar textul de mai sus e proaspat, are doar cateva ceasuri de la postare.

    RăspundețiȘtergere
  3. ...citesc cu regularitate dar preiau ca si cum ar fi "din carte", adica fara sa fac comenturi. Si asta nu exclude o anumita recunostinta pt munca celui ce daruieste.
    Asa ca multumim!

    RăspundețiȘtergere
  4. Si eu urmaresc cu mare interes postari d-voastra. si sper cat mai curand posibil sa le pun si in aplicare. Felicitari pentru daruire :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Va felicit pentru materialele extraordinare pe care le publicati. Eu am devenit un fan devotat al dumneavoastra si abia astept continuarea "descoperirilor".

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumesc pentru aprecieri draga gabriel, draga Sorin, draga Diana Gradinaru. Incurajarile voastre, incapatanarea mea bovina si necesitatea de a-mi clarifica lecturile si gandurile prin scris - toate acestea ma vor agata si mai mult de petecul acesta de internet :-)

    RăspundețiȘtergere
  7. Salut si felicitari pentru initiativa si cercetarea care rezulta din studierea unui subiect atat de frumos, dar si destul de complex cum este cel al permaculturii. Am aflat de permacultura de aproape un an si de atunci nu ma pot dezlipi de carti si documentare pe aceasta tema. Ai punctat bine faptul ca permacultura este SOLUTIA si mi se pare ca tine de logica elementara sa realizam ca avem in mediul natural un aliat si nu un adversar, ca in el gasim fericirea adevarata, cea care nu se naste din obiecte, lucruri, goana dupa agoniseli si lucruri lipsite de viata.
    Momentan lecturez "Earth user's guide to permaculture" - Rosemary Morrow si intentionez sa imi comand si cartea lui Sepp Holzer, care mi se pare un inginer de geniu al permaculturii.
    Accept si alte recomandari si multumesc anticipat.

    RăspundețiȘtergere
  8. Draga Alin Petrasca, cartea lui Rosemary Morrow nu am citit-o, dar stiu ca este un reper in zona. Sepp Holzer e fantastic, ne trebuie spiritul lui frondeur si razbatator, ne trebuie sinceritatea si onestitatea acestui muntean austriac.

    RăspundețiȘtergere
  9. Moldova este regiunea cu cele mai multe case construite din chirpici,lut amestecat cu paie si pleava pus in forme si uscat la soare.Din putinele mele cunostinte in constructii,trebuie o fundatie buna de piatra sau ciment si un acoperis sa o fereasca de intemperii care la noi in zona temperata sint normale.Un material foarte bun pentru sclivisit(pentru dat pe pereti sau pe podeaua de pamint)cum se facea la tara,in bucatariile de vara in vremea copilariei mele este :1 parte nisip,1 parte balega de cal,2 parti de pamint galben,din acela care se foloseste la sobele de teracota si o parte cenusa de lemn din soba.Se adauga apa si se amesteca in roaba pina se face ca un aluat care se desprinde usor de pe sapa.Se poate face si fara balega de cal. Dupa ucarea indelungata acest material se mai da jos doar cu securea.Cum ne arata-i in articol,natura nea pus la dispozitie tot ce ne este necesar traiului ,dar noi ne-am instrainat de ea si nu mai stim nici lucruri elementare.Poate datorita faptului ca trebuie sa ni se spuna si sa ni se reaminteasca aceste lucrurri incontinuu.A-ti face o casa din pamint poate fi demodat in zilele noastre,dar dupa ce ai aranjat-o si ai dat-o cu var,cine mai stie.Este important sa te simti tu cu familia ta bine in ea si ceilalti sa se mire.

    RăspundețiȘtergere
  10. aiurea ca nu sunt butoane pe aici sa dau like sau share pe facebook :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lolita, fa si tu cum am facut si eu: baga pe FB la "What's on your mind?" :un comentariu + titlul articolului de aici + copiaza din browser adresa de net a articolului.
      O sa vezi ca apare in josul casutei de pe FB si poza si titlul articolului de pe blog.

      Ștergere
  11. Casa din lut are un singur dezavantaj. Nu poti construi un oras ca Bucuresti-ul din lut... Ea este doar o solutie romantica pentru foarte putini oameni... Eu locuiesc la tara si am vrut sa imi construiesc casa din lut... Nimeni de acolo nu si-ar construi casa din lut... Modul de viata actual nu prea are nici o legatura cu casa de lut. Ca lutul sa redevina materialul popular, pe care sa il aleaga cei care isi fac case; ca lutul sa intre in calculele arhitectilor care se ocupa cu construirea unui oras, e nevoie de o revolutie culturala. Care este in desfasurare, de fapt! Marele avantaj al lutului este ca implica si conduce la o mentalitate a consumului mic, de apa, energie, etc. si presupune viata in comunitati mai mici. Nu este de mirare ca mici grupuri de oameni curajosi (spre exemplu cei care aleg sa traiasca intr-o mica comunitate, sa practice permacultura, homeschooling-ul etc) sa schimbe lumea in care traiesc! Asa s-a intamplat dintotdeauna! Asta e si telul meu: sa particip la construirea unei comunitati care sa dea un exemplu ca viata poate fi si altfel! Sa aduca o alternativa viabila educatiei si modului in care se poate trai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bogdan, ai dreptate. Nu poți îți faci casă de lut și apoi să cauți ca nebunul ofertă la plasme cu diagonala de 1 metru prin mall. Nu poți să fii deopotrivă permacultor amator și director de corporație cu gipan care singur costă cât construcția de la temelii a unui sat. Faptul că nu poți face din lut un București nu e deloc un dezavantaj. Sau e un dezavantaj pentru București și orice alt oraș mare. Pentru că în curând, nu foarte departe, tot ceea ce e acum mare va deveni insuportabil de mare și se prăbuși.

      În altă ordine de idei, am văzut că, pe lângă felul în care vedem lucrurile, mai avem un punct comun - suntem argeșeni. Ce spui, sunt astea argumente suficiente să ne vedem să povestim? Eu m-aș bucura tare.

      Ștergere
  12. Radu draga, daca porcaria asta de ACTA trece si se aplica atunci blogu asta si altele ale tale ar trebui sa fie primele interzise :) prea le dai idei de deconectare oamenilor, nu se poate asa! :P

    RăspundețiȘtergere
  13. cat se poate de corect! tre' umblat la modul de gandire, deocamdata inchistat in sabloane si tipare (din nefericire, nici eu nu sunt perfect deconectata de la "mandrutzele aiestea", dar lucru cu sarg ;) ); dar cum noi avem, sau vom avea, copii, nepoti, putem lesne"lucra" benefic cu parghiile din dotare.
    sa fiti inspirati!

    RăspundețiȘtergere