luni, 12 decembrie 2011

Aurelia Coroian, Cristian Ovidiu Coroian, Bivoliţa, sursă importantă de lapte (note de lectură)


Capitolul I. Exploatarea bivoliţelor pentru producţia de lapte

Ferma TNP Mesendorf, atestată ca având caracter ecologic. Efectiv de 145 de capete, suprafaţă agricolă de 682 ha.

Hrănire cu masă verde pe pajişte şi 3-4 kg de ovăz zilnic per animal la lactaţie.Programul de hrănire este respectat cu stricteţe datorită faptului că bivoliţele sunt animale dificile şi orice schimbare poate să conducă la scăderi ale producţiei de lapte.

După efectuarea mulsului de dimineaţă bivoliţele sunt scoase la păşune, unde există apă pentru adăpare şi îmbăiere şi revin doar seara pentru muls şi adăpostire.

Pentru bivoliţele întreţinute pe păşune în timpul verii se consideră că mişcarea efectuată este suficientă, iar în timpul iernii sunt scoase pe padocul amplasat lângă adăpost pentru efectuarea mişcării zilnice. În sezonul de vară datorită temperaturilor ridicate, pe păşune sunt locuri unde există posibilitatea îmbăierii, deoarece temperaturile ridicate pot produce
scăderea producţiei de lapte, reducerea apetitului şi modificări ale indicilor fiziologici.

Ca urmare a particularităţilor morfofuncţionale ale pielii şi a coeficientului mai scăzut de toleranţă faţă de căldură a bubalinelor, în sezonul de vară şi îndeosebi în perioadele mai calde ale acestuia, o măsură importantă o reprezintă asigurarea posibilităţilor de îmbăiere sau de duşare a bivoliţelor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu