Peter Goodchild, Haosul care va veni (note de lectură)

Subtitlu: Petrolul, electricitatea, agricultura, populaţia, rătăciri, supravieţuire

Prefaţă

Dacă vrei să afli cum va arăta viitorul, trebuie să te concentrezi în primul rând pe americani: ei deţin societatea modernă industrială tipică, şi au o mare influenţă asupra lumii.

Nici măcar nu este sigur că întoarcerea la moduri de viaţă din vechime, dacă acesta va fi cazul, ar fi o nefericire. Oamenii au fost “necivilizaţi” pentru foarte mul timp, şi se pare că s-au descurcat destul de bine. Trăiau într-o lume mai puţin aglomerată, şi pentru ei pământul, marea, cerul, erau încă frumoase. Poate că va veni o vreme când, asemenea strămoşilor noştri, vom putea să ne mişcăm cu o viteză mai redusă, privind pădurea, valurile oceanului, sau ciclurile eterne ale soarelui, lunii, şi ale stelelor.

1. Colapsul sistemului

În lumea noastră, petrolul condiţionează totul : combustibili, îngrăşăminte, lubrifianţi, plastic, vopsea, ţesături sintetice, asfalt, medicamente, şi multe alte lucruri. Suntem dependenţi de combustibili fosili în industrie, transport, agricultură, minerit şi electricitate.

Unii spun că declinul petrolului nu este o problemă, pentru că vom avea timp să trecem la alte surse de combustibil. Realitatea este că terminarea resurselor de petrol este o curbă, nu o linie verticală, de aceea lucrurile nu sunt foarte uşor de înţeles decât după ce inevitabilul s-a produs.

Cele mai importante studii situează "peak oil" undeva între anii 2000 şi 2020. Cei mai mulţi dintre specialişti consideră că, odată fiind atins plafonul producţiei petroliere, declinul va fi de 6% anual.

În 1850, înainte de exploatarea industrială a petrolului, rezervele planetare erau cam de 2 trilioane de barili. În 2010, se evaluează ceea ce a mai rămas cam la 1 trilion de barili. Aparent, ar fi suficient ca să mai dureze multă vreme, însă nu e chiar aşa. Anual se consumă pe planetă cam 30 de miliarde de barili. Nu s-au mai făcut descoperiri importante, şi la nivelul la care este cunoscută planetă, greu de crezut că se vor mai face.

Nici rezervele de cărbune şi gaze naturale nu sunt mai serioase. Exploatarea cărbunelui are nevoie de mult petrol (pentru motoarele diesel), în vreme ce gazele naturale nu sunt uşor de transportat. Cele mai multe dintre echipamente nu pot folosi aceste două surse de energie pentru input.

Pentru oameni, cel mai important aspect al penuriei combustibilor lichizi va fi lipsa hranei. "Plafonul producţiei de petrol" înseamnă "plafonul producţiei de hrană". Fără combustibili fosili, metodele moderne de producţie a hranei vor dispărea, iar producţiile agricole vor fi incomparabil mai scăzute. Revoluţia Verde a presupus, printre altele, dezvoltarea unor recolte foarte productive. Aceste noi soiuri por fi cultivate numai cu irigaţii, îngrăşăminte şi pesticide, având nevoie de combustibili fosili. În esenţă, Revoluţia Verde a fost o invenţie despre tranformarea petrolului şi a gazelor naturale în hrană.

Energie alternativă

Sursele alternative de energie nu vor fi niciodată foarte utile, în primul rând din cauza “energiei nete": în general se cheltuie mai multă energie decât se obţine în urma transformării. Singurele energii "rentabile" sunt petrolul şi uraniumul. Din păcate, uraniumul nu poate oferi suficient pentru a înlocui mai mult decât o fracţie nesemnificativă din ceea ce dă petrolul.

Pe de altă parte, formele de energie alternativă sunt atât de dependente de petrol, încât utilizarea lor este iraţională. Petrolul este necesar pentru a extrage, procesa şi transporta aproape orice altă formă de energie.

Cea mai mare sursă de energie rămâne soarele. Numai că un sistem care să alimenteze omenirea cu energie solară este imposibil de pus în practică, ar fi nevoie de imense cantităţi de hidrocarbon, metale şi alte materiale, practic un astfel de sistem ar înghiţi mult mai mult decât ar putea produce.

Căutarea de surse alternative de energie nu este doar iluzorie, este de-a dreptul dăunătoare. Visând cu ochii deschişi la o utopia silenţioasă a moriştilor de vânt şi a panourilor solare, reducem impactul oricărei informaţii serioase apare în acest domeniu. De fiecare dată când ştirile afirmă că există soluţii nedureroase la criza petrolieră, răspunsul publicului nu constă în conştientizare, ci în somnolenţă. Ne îndreptăm spre cel mai mare dezastru din istorie, dar concomitent ne mângâiem cu fantezii escapiste. Toate discuţiile despre energiile alternative sunt doar o metodă de a evita adevărata problemă: aceea că Epoca Industrială a luat sfârşit.

Problema infrastructurii

Cele mai multe dintre anticipările unei lumi post-petrol se bazează pe concepţia greşită că va exista o infrastructură, similară celei de azi, care va suporta noile creaţii. Totuşi, echipamentele moderne sunt dependente de anumite metode de fabricaţie, transport, întreţinere şi reparare, în general propulsate de combustibilii fosili. A crede că maşini acţionate de energie solară vor fi produse pe bază de energie electrică produsă de soare, că echipamentele pentru a le alimenta vor fi încărcate în camioane propulsate cu energie solară - ţine de science fiction.

Nu doar petrolul se termină. Este din ce în cel mai greu să găsim minereuri metalifere la suprafaţă, acum sunt în câmpurile de gunoaie ale lumii. Dacă ne imaginăm o lume fără petrol, trebuie să ne imaginăm o lume fără metale şi fără electricitate.

Întreaga infrastructură va fi năruită: petrol, electricitate, căi asfaltate. Vor fi aneantizate: diviziunea muncii, guvernele, nivelurile educaţiei superioare.

În lume sunt cam 15 milioane de kmp de pământ arabil, adică 10% din totalul uscatului. Populaţia lumii are cam 7 miliarde de oameni. Revin undeva cam 5 oameni pe hectar de pământ arabil. Numai că nu este tot repartiţia este uniformă: multe ţări au cam 7 oameni pe hectar. O agricultură nemecanizată poate suporta cam 4 oameni pe hectar.

Populaţia

La 1900, populaţia lumii era de 1,7 miliarde de oameni. În 1950 – 2,5 miliarde. Se consideră că fără combustibili fosili pământul nu poate suporta mai mult de 2-3 miliarde.

Lumea care va exista de aici în 100 de ani nu va fi oglinda celei care a fost în urmă cu 100 de ani. Epuizarea generală a resurselor poate cauza asemenea daune la structura societăţii încât guvernul, educaţia şi diviziunea muncii s-ar putea să nu mai existe.

Ca multe alte specii, umanitatea se dezvoltă şi consumă până când membrii ei fac foame şi mor. Cei patru călăreţi ai Sfântului Ioan Teologul (război, foamete, epidemii şi moarte) simbolizează sfârşitul lumii industriale. Experienţa dezastrelor trecute ne arată că există un punct dincolo de care încep jafurile şi linşajurile. Supravieţuitorii societăţii industriale vor trebui să se distanţeze de masacrele oraşelor.

Mai există un motiv pentru care o comunitate de supravieţuitori va trebui să se distanţeze de oraş : cu tehnologii primitive este nevoie de mult pământ pentru a susţine viaţa oamenilor.

Elementele colapsului

Colapsul sistemic al civilizaţiei moderne are 10 elemente:
a) combustibilii fosili;
b) metalele;
c) electricitatea;
d) mâncarea (se împuţinează);
e) apa (se împuţinează);
f) transportul;
g) comunicarea (fără şosele pavate, fără telefon, fără calculatoare);
h) guvernul;
i) educaţia;
j) diviziunea muncii.

Ca urmare, apar patru consecinţe:
a) crima;
b) cultul religios (recrudescenţa dogmelor bazate pe superstiţie, ignoranţă, cruzime, intoleranţă);
c) nebunia;
d) haosul (oamenii vor începe să gândească din ce în ce mai mult în termeni de “nimic nu mai merge”).

2. Economia de după atingerea plafonului producţiei petrolului

Aproape orice în economia globală ori este făcut din petrol, ori are nevoie de petrol pentru a fi fabricat sau folosit. Dacă preţul petrolului creşte, preţul tuturor lucrurilor creşte. Cea mai rea situaţie o vor avea cei care şi-au pierdut slujbele, urmaţi de cei cu venituri limitate, care au datorii (rate, carduri de credit, împrumuturi).

Faza Unu: înăsprirea situaţiei economice. Şomaj şi burse în scădere. Problema banilor va fi totul. O lume inferioară, murdară şi dezorganizată.

Faza Doi: haos veritabil. Dispariţia legii şi a ordinei. Banii dispar în favoarea barterului. Problema banilor va fi nimic. Muncă manuală şi împuţinarea bunurilor de bază. O lume şocantă, oripilantă şi mortală.

Vectorii inflaţionişti ai momentului sunt: petrolul, hrana şi aurul.

3. Sfârşitul electricităţii

Primul semn realmente distinctiv al colapsului sistemic va fi frecvenţa din ce în ce mai mare a panelor de curent. Primele probleme cu electricitatea vor fi un semnal de alarmă pentru ceea ce se va întâmpla în termen relativ scurt.

E uşor să-ţi imaginezi că singura consecinţă a scăderii resurselor de petrol este problema a ceea ce punem în rezervoarele automobilelor. Fals. Efectul asupra producţiei de electricitate va fi o problemă cel puţin la fel de serioasă. Combustibilii fosili şi electricitatea sunt strâns integrate.

Cea mai importantă sursă a electricităţii o reprezintă hidrocarburile. Pe măsură ce petrolul se va împuţina, electricitatea va urma o curbă descendentă similară.

4. Atunci când luminile se sting

Atunci când luminile se sting, totul se duce (totul din oraş!). Casele şi apartamentele moderne devin nefuncţionale. Aragazul, frigiderul, maşina de spălat şi uscătorul pentru vase devin simple obiecte inutile. Centralele termice şi aerul condiţionat se opresc. Instalaţiile de furnizare a apei nu mai funcţionează. Cei care locuiesc la etajele clădirilor înalte, sunt multe trepte de urcat atunci când lifturile s-au oprit.

Bancomatele nu vor mai furniza bani. Computerele vor înceta să mai transmită date în orice parte a lumii. Comunicarea la distanţă (internet, telefon, televiziune) se va opri.

Medicina modernă va dispărea. Farmaciile se vor închide. Sistemul de asigurări de sănătate va dispărea. Spitalele nu vor putea îngriji bolnavii, nu vor putea nici măcar păstra morţii la morgă în condiţii onorabile.

Poliţia nu va mai putea gestiona evenimentele. Cel mai probabil, poliţiştii vor sta acasă şi vor proteja propriile familii.

Ceva foarte important poate fi acumulat : cunoaştere, abilităţi, înţelepciune.

Când luminile se sting, tot ce va conta va fi să nu te afli în locul nepotrivit, în momentul nepotrivit. Dacă eşti în oraş când luminile se sting, te afli în locul nepotrivit, în momentul nepotrivit. Trebuie să trăieşti la ţară, sau să ai o proprietate la ţară.

Pe de altă parte, « proprietate » este doar o ficţiune juridică. Într-o lume în care autoritatea dispare, proprietatea este tot ceea ce poţi apăra.

5. Infracţionalitatea în lumea de după plafonul producţiei de petrol

Se pare că în viitor vor exista puţine diferenţe între infracţiuni şi război. Colapsul social furnizează mari oportunităţi infracţionale, poate şi pentru că poliţia este depăşită de situaţie în acest moment.

Tehnofilia este o boală pentru care timpul este cel mai bun remediu. Pe măsură ce combustibilii, metalele şi electricitatea intră în declin, armele "societăţii supraveghetoare" nu vor mai putea fi folosite împotriva populaţiei.

6. Comunitatea post-petrol

În mod ironic, lumea modernă este vampirizată de lipsa informaţiei serioase. Ştirile de astăzi sunt de regulă uitate mâine. Mass-media este în mâinile unui număr din ce în ce mai mic de corporaţii gigantice, iar produsul lor este construit astfel încât să-i anestezieze pe oameni. Dar irealismul televiziunii este doar începutul enigmei. Cea mai mare problemă este absenţa liderilor, a sensului organizaţiei care ar putea să gestioneze provocările importante.

Nu putem ajunge la un acord cu faptul că noi ca specie am depăşit capacitatea planetei de a ne susţine. Ne-am înmulţit dincolo de limite. Am consumat, poluat, şi ne-am extins dincolo de mijloacele noastre, şi după secole de soluţii tehnologice superficiale am rămas fără răspunsuri. Biologii explică o asemenea expansiune în termeni de “portanţă”: lemingii şi iepurii de câmp – precum şi multe alte specii – au aceeaşi problemă: suprapopularea şi supraconsumul duc la extincţie. Dar oamenii nu pot asimila acest concept. E împotriva esenţei tuturor religiilor şi credinţelor noastre filosofice.

Grupurile mici au problemele lor specifice, dar dacă vorbim despre furnizarea fericirii pentru o persoană obişnuită, banda sau satul sunt întotdeauna mai eficiente decât imperiul. Dimensiunea maximă pentru o asociere omenească ar fi undeva între 20 şi 200 de persoane.

Cel mai evident efect negativ al individualismului poate fi văzut în falsa democraţie de azi: liderii politici pot spune cele mai remarcabile minciuni, iar răspunsul este obedienţă tăcută. Cei mai mulţi dintre americani sunt lipsiţi de mijloacele de a proceda altfel, lipsindu-le familia sau prietenii cu care să facă schimb de informaţii sau să compare idei, fiind deci pe deplin dependenţi de mass-media şi de imaginea pe care aceasta o proiectează asupra societăţii.

Pe termen lung, ceea ce va conta este familia. În societatea non-modernă, familia extinsă contează mai mult decât familia nucleară. Aceasta din urmă este cumva temporară, familia extinsă este în afara timpului. Orice grup social veritabil al acestui tip de societate constă în membri care sunt legaţi fie prin legătura sângelui, fie prin cea a căsătoriei.

Vor mai rămâne doar trei metode de deplasare:
a) pe jos;
b) într-o ambarcaţiune fără motor;
c) călare pe un animal.

Bicicletele vor mai funcţiona o vreme, dar va fi greu să fie reparate în absenţa industriei.

7. Unde să trăim

Probabil că nu există o metodă raţională prin care să alegem un loc în care să trăim.

Densitatea populaţiei

Dacă societatea intră în colaps, este bine să trăieşti într-o regiune care are mari zone de teren arabil nelocuit şi nefolosit. Acolo poţi deveni independent în raport cu economia bazată pe bani.

Fără transport motorizat, oraşele supraaglomerate vor deveni capcane ale morţii.

În termeni ideali, fiecărui hectar de teren productiv trebuie să-i corespundă maxim 9 persoane de hrănit. Cel mai bine ar fi 4 persoane pe hectar.

8. Spirala lărgită

Agricultura lumii se confruntă cu diminuarea terenurilor agricole, la care se adaugă problema apei.

Dacă, pentru a răspunde la creşterea populaţiei, dublăm producţia de hrană, inducem dublarea populaţiei umane, iar noua problemă (aceea a excesului de populaţie), nu este identică cu cea originală, pentru că spirala se lărgeşte şi creează pagube şi mai mari.

9. Consumul de hrană al lumii

Doar 10% din suprafaţa uscatului este constituită din teren arabil. Restul de 90% este impropriu pentru agricultură, orice metodă am adopta.

Orice om prevăzător va trăi la ţară, nu la oraş. Printre abilităţile importante se vor număra: utilizarea sapei, a armei şi a toporului. Reputaţia de bun vecin va fi mai importantă decât aceea de ermit.

10. Foametea care va veni

Foametea cauzată de diminuarea disponibilităţilor petroliere va duce cel mai probabil la 2,5 miliarde de morţi înainte de 2050. Este posibil ca războaiele şi epidemiile să aducă morţi înaintea foametei.

Omenirea mai cunoscut foametea recent:
a) China de Nord (1876-79) – 9-13 milioane de morţi;
b) India (aceeaşi perioadă) – 5 milioane de morţi;
c) Uniunea Sovietică (1932-34, provocată politic) - 5 milioane de morţi;
d) Marele Pas Înainte din China (1958-61) - 32 milioane de morţi.